Oltchim în era post-DD: integrare sau insolvenţă

Pentru a porni combinatul de la Râmnicu Vâlcea este necesară reconectarea acestuia la resursele tehnologice tradiţionale, iar pentru finanţare trebuie protejat faţă de creditori.

După eşuarea oarecum aşteptată a privatizării combinatului Oltchim, repunerea în funcţiune a instalaţiilor este prima prioritate pentru economia locală şi regională, dar acest lucru nu e tocmai uşor de realizat.

Înglodat până peste cap în datorii şi cu un blocaj tehnologic prin care este lipsit de cea mai importantă sursă de materii prime, Oltchimul are în faţă doar două variante. Trebuie să i se asigure livrarea de materii prime pentru repornire, dar în acelaşi timp şi o protecţie faţă de creditorii care i-ar putea provoca oricând stoparea activităţii. Pe plan financiar, reeşalonarea datoriilor sau conversia acestora în acţiuni, dacă nu chiar insolvenţa, sunt singurele variante rezonabile. Iar în plan tehnologic, specialiştii din domeniul chimiei şi petrochimiei au nu una, ci şase variante de relansare.

Vuza: „Se poate şi fără Arpechim!"

Toate opiniile exprimate până în prezent converg către ideea că Oltchimul trebuie repornit (şi vândut) la pachet cu Arpechim - rafinăria în care se produc majoritatea materiilor prime pentru combinatul de la Râmnicu Vâlcea.

Specialiştii sunt, însă, de altă părere: „Să ieşim odată de sub clopotul acesta cu Arpechimul, sunt cel puţin şase variante de relansare pentru Oltchim din care numai una ia în calcul şi rafinăria de la Piteşti", a declarat pentru „Adevărul" Ştefan Vuza, preşedintele SCR Grup - principalul contracandidat al lui Dan Diaconescu la privatizarea Oltchim. El a adăugat că şi actuala, dar şi fosta conducere de la Vâlcea cunoaşte faptul că repornirea Oltchim se poate face şi fără Arpechim, dar „toţi tac, nimeni nu face nimic". De fapt, spune Vuza, „Clorosodicele şi poliolii pot aduce profit, cum se întâmplă de ani buni la Chimcomplex şi cu toţii ştiu asta.

Materie primă poate să dea şi InterAgro, pe bază de biomasă, nu e neapărată nevoie de petrolul clasic. În plus, la Arpechim ai avea ce face doar cu 10% din produse, acele derivate necesare pentru Oltchim, dar ce faci cu restul de 90%, benzină şi motorină, în contextul în care staţiile de carburanţi sunt acum la competitori?" Ştefan Vuza ne-a mai spus că în cazul în care privatizarea Oltchim va fi reluată pe baza unei strategii bine gândite, va candida din nou pentru preluarea combinatului.

Oltchimul ar putea fi un pol industrial

Petru Ianc, fost şef al Direcţiei Generale de Politică Industrială şi Competitivitate din cadrul Ministerului Economiei, pensionat în 2010, ne-a declarat, la rândul său, că Oltchim ar putea să devină un pol industrial pentru România şi Uniunea Europeană. Dar atunci „ar trebui să-l definim foarte clar, să începem cu ocnele de sare, cu termocentrala care produce abur tehnologic, cu instalaţia de piroliză şi etilenă de la Arpechim şi să continuăm cu Conpetul care asigură aprovizionarea Arpechim de la Oil Terminal", explică Petru Ianc.

„Când avem toată această situaţie, inclusiv cea financiară, o prezentăm Comisiei Europene şi propunem acordarea de ajutor de stat pentru datoriile combinatului către stat. Dacă se cade de acord, se monitorizează că investitorul face investiţiile conform programului stabilit pe o perioadă de patru-cinci ani. Dacă programul este viabil, este în regulă, dacă nu, să se returneze ajutorul de stat", a mai spus specialistul.

"Investitorul trebuie să negocieze cu toţi furnizorii la care Oltchim are datorii pentru a nu se trezi băgat în insolvenţă."
Petru Ianc fost director în Ministerul Economiei