OPINIE: A venit vremea să mai muncim şi pentru noi, nu doar pentru stat
0Să lucrezi 138 de zile fără întrerupere este un lucru dificil. Dar să lucrezi 138 de zile fără întrerupere pentru ca altcineva să utilizeze rodul muncii tale este de-a dreptul revoltător. Astăzi, miercuri 17 mai, este ultima zi în care românii sunt nevoiţi să muncească pentru a îşi plăti taxele.
De mâine românii pot începe să se preocupe şi de nevoile personale. De aceea, în 1012, ziua de 18 mai este Ziua Libertăţii Fiscale. Calculele sunt făcute prin raportarea zilelor dintr-un an la procentul reprezentat de cheltuielile publice în PIB-ul unei ţări. Acest indicator este de 37,7% pentru România, în anul 2011, conform EUROSTAT.
138 de zile de lucru pentru stat
Ceea ce trebuie să înţelegem este faptul că 37,7% din PIB, sau bogăţia creată de români în primele 138 de zile ale anului, a fost colectată de către stat şi utilizată în scopuri considerate de acesta ca fiind importante. Or este practic imposibil ca aceste scopuri să coincidă cu cele ale creatorilor de bogăţie!
Vezi care sunt noile taxe pe care statul român plănuieşte ni le pună în cârcă
Altfel spus, statul nu face decât să cheltuie în mod subiectiv şi aleator resurse care ar fi fost direcţionate în alt fel de către creatorii săi. Acest proces este unul inevitabil pentru stat, deoarece acesta rareori creează avuţie (câte companii de stat din România sunt profitabile?) şi, dacă reuşeşte, aceasta este infimă în comparaţie cu „nevoile” sale.
De aceea, statul colectează avuţia creată în mediul privat, căruia îi impune atât povara fiscală, cât şi costurile generate de calculul, raportarea şi plata efectivă a acesteia.
Deşi comparativ cu anul trecut ponderea cheltuielilor guvernamentale în PIB s-a redus, contracţia este doar aparentă - valoarea nominală a acestora a crescut, de fapt; contrazicând astfel impresia generală creată de utilizarea intensivă a termenilor „austeritate” şi „reducerea cheltuielilor” în discursurile publice.
Cei muncitori şi cinstiţi plătesc mai mult, ceilalţi mai puţin
Un alt aspect important de reţinut este acela că procentul de 37,7% reprezintă o medie, în care este posibil ca nimeni să nu se regăsească perfect, data fiind structura diferită a veniturilor şi a cheltuielilor pentru fiecare persoană în parte.
Persoanele active din economie, angajaţii şi investitorii, suportă nivelurile cele mai ridicate ale taxelor pe venituri ( în timp ce, spre exemplu, consumatorii de produse din alcool, tutun, cafea şi combustibili plătesc procente semnificativ mai mari decat 37,7% sub forma taxelor şi accizelor).
La polul opus se află angajaţii care sunt plătiţi parţial sau integral fără forme legale, patronii ce reuşesc să mascheze o parte din profiturile obţinute şi consumatorii de produse nefiscalizate, provenite de pe piaţa neagră sau din contrabandă.
Aceasta nu este, însă, o pledoarie pentru extinderea şi întărirea controlului şi colectării fiscale, ci dimpotrivă. Însăşi existenţa pieţei negre şi a evazioniştilor reprezintă o opoziţie tacită la sistemul fiscal, o soluţie găsită de cei care nu consideră justificat nivelul şi multitudinea taxelor pe care ar trebui să le plătească dacă ar dori să îşi desfăşoare activitatea oficial.
Un act de educaţie
Evenimentul numit Ziua Libertăţii Fiscale este o iniţiativă cu spirit educaţional, care are ca scop creşterea gradului de conştientizare a nivelului taxării dintr-o economie, a cantităţii de resurse care trebuie confiscate de stat pentru a putea oferi (sau, în realitate, doar promite!) drumuri, educaţie, sănătate şi reabilitare termică, gratuite.
Ovidiu Neacşu este vicepreşedinte al asociaţiei neguvernamentale "Societatea pentru Libertate Individuală" (SoLib) şi antreprenor
Se încarcă comentariile...
