Adevarul.ro

Adesea reforma este confundată cu schimbarea legislaţiei şi a cadrului instituţional, sau cu schimbarea unuia sau câtorva oameni.

Reformarea unui sector al societăţii, cu atât mai mult a unuia aşa de sensibil cum este învăţământul superior  înseamnă însă schimbări de fond la nivelul orizontului în care se circumscrie acel sector, transformarea de substanţă la nivelul comportamentului actorilor şi noi ţinte strategice. Acestea sunt elementele ce trebuiesc urmărite acum, în prag de învestire a noului Guvern.

Învăţământul universitar este un domeniul al societăţii puternic conectat la schimbările de logică dominantă care se produc, la anumite intervale de timp, în plan societal. Se vorbeşte foarte frecvent, poate prea frecvent, de către cei ce se pricep dar mai ales de către cei care doar cred că se pricep, de nevoia de reformare a învăţământului, în general, şi a celui superior în special.

Discuţiile cu privire la schimbare, la optimizare, la mai mai altfel, se animă brusc atunci când se remaniază câte un ministru al educaţiei şi se aduce unul nou sau când se schimbă guvernele în ansamblul lor. Toţi cei care sunt numiţi să se ocupe de destinele şcolii superioare româneşti, se văd din prima zi urmaşii, automat demni, ai marelui Spiru Haret şi promit să procedeze urgent la implementarea unor reforme sau să le ducă pe noi culmi pe care începute de predecesorii lor.

Ce este şi ce ar trebui să fie, schimbarea în sistemul de învăţământ?

De cele mai multe ori constatăm că reforma este confundată cu schimbarea legislaţiei şi a cadrului instituţional, uneori chiar cu schimbarea unuia sau câtorva oameni. În realitate, reformarea unui sector al societăţii, cu atât mai mult a unuia aşa de sensibil cum este învăţământul superior  înseamnă schimbări de fond la nivelul orizontului în care se circumscrie acel sector, transformarea de substanţă la nivelul comportamentului  actorilor care operează în acel peisaj, noi ţinte strategice urmate cu consecvenţă şi transformarea acţiunilor în decizii.

Am asistat de prea multe ori la reformare confundată cu schimbarea denumirii ministerului, fapt care produce extrem de multă iritare şi foarte multe cheltuieli inutile la nivelul universităţilor; la reformare ca proces în care se confunda agenda personală a ministrului cu politica publică în domeniul învăţământului superior; la reformare ca şir nesfârşit de bâlbâieli instituţionale de nu mai înţelege nimeni cine ce vrea de la noi universitarii.

Ce înseamnă învăţământul superior pentru noul Guvern?

Se află în focurile facerii un guvern nou. Noi cei din universităţi rămânem în litera şi spiritul legii care ne spune că trebuie să ne poziţionăm apolitic şi bine facem. Aflăm din media că va veni un nou ministru al educaţiei şi că, universitar de-al nostru fiind, prima sa prioritate va fi continuarea procesului de implementare a clasei pregătitoare în domeniul preşcolar.

Ne-am bucurat gândindu-ne că beneficiarii acestei inovaţii educaţionale vor deveni studenţii noştri peste vreo 12 ani şi avem timp să ne pregătim şi să îi aşteptăm cu programe de învăţământ de cea mai bună calitate şi „centrate pe student” aşa cum prevede legislaţia în domneniul învăţământului superior.

Suntem convinşi că, pe lângă marile obiective strategice concepute şi implementate ca suport al reformării din rădăcini a învăţământului superior, se va găsi la onor ministerul nostru şi ceva timp, spirit creator şi disponibilitate pentru a se elabora şi adopta mult prea multele metodologii pe care le prevede moderna Lege a educaţiei, nr.1 /2011pentru care nu s-a găsit timpul necesar să fie elaborate.

Fără una dintre acestea, cea referitoare la desfăşurarea cursurilor postuniversitare vom adăuga, la primul semestru universitar deja pierdut, încă un semestru în care nu putem organiza astfel de cursuri sau alte programe de formare profesională continuă, deşi am înţeles cu toţii modernul concept de life long learning.

La fel ca viitorul ministru al educaţiei şi noi milităm pentru  un învăţământ cu adevărat centrat pe student. În plus ştim şi ce înseamnă aceasta şi, mai ales, cum se poate transpune concret în practică. Vrem doar să sperăm că măcar putem să avem păreri diferite care ne păstrează în zona dialogului posibil pentru că aparţinem aceleia logici dominante şi nu migrăm în zona paradoxului, adică noi cei din universităţi şi decidenţii în materie de politici publice în domeniul învăţământului superior, ne aflăm în logici dominante diferite.

În atenţia noului Guvern! Cum schimbăm învăţământul?

Reamintim diriguitărilor învăţământului românesc că un învăţământ centrat pe student înseamnă: tranziţia corectă şi curajoasă dintre cel care predă şi ceea ce se predă către cel care învaţă şi ce trebuie cu adevărat învăţat.

Pentru aceasta avem nevoie de o aplicare a legii celei noi care a introdus ideea de grant-uri de studii care trebuie să permită motivarea corectă a creatorului şi transmităţorului de cunoaştere (cadrul didactic), achiziţia de elemente de metodică didactică modernă şi alocarea sumelor mai puţin modice pentru bursele ce pot fi obţinute de cei care învaţă; redesenarea relaţiei dintre personalul didactic şi de cercetare şi beneficiarii programelor noastre de studii astfel încât cadrul didactic să devină mai mult un facilitator pe drumul către cunoaşterea de calitate, responsabilitatea pentru actul formării profesionale fiind una partajată şi bazată pe consensualitate.

Entuziasmul necesar facilitatorului va rămâne estompat dacă subiectul de dezbatere publică va rămâne austeritatea bugetară, blocarea angajărilor în sectorul bugetar şi mai ales împiedicarea cadrelor didactice să promoveze meritat pe noi funcţii didactice; implementarea unor procese de formare profesională în care lucrăm nu cu formaţii de studii omogene ci cu indivizi având personalităţi variate, experienţe anterioare şi niveluri de pregătire diferite, stiluri de învăţare şi necesităţi specifice.

Toate aceste stări de fapt pot rămâne doar în programele noastre de activităţi dacă ne vom păstra în continuare în povestea subfinanţării cronice, a experimentelor fără noimă, a rămânerii permanente la jumătatea drumului; cadrul didactic trebuie să încurajeze gândirea critică promovând-o la nivelul de componentă a procesului de învăţare iar studentul trebuie să îşi construiască propria schemă de înţelegere prin lectură asiduă, desoperirea raţiunii fenomenelor şi reflecţie permanentă.

Gândirea critică se poate dezvolta dacă se menţine şi se consolidează o scară a valorilor autentice, dacă tinerii au credinţa că pot să îşi urmeze proprii scheme de dezvoltare în carieră, dacă toate evenimentele au o logică perceptibilă şi se întâmplă pentru că aşa trebuie să se întâmple; procesul de educaţie şi formare profesională trebuie să promoveze interdisciplinaritatea, să implice studentul în definirea conţinutului programelor de studii şi să se centreze pe rezultatele învăţării nu pe acumulări de tip sumativ.

Entropia care se accentuează la nivelul societăţii noastre nu este ceva suportiv pentru interdisciplinaritate atâta vreme cât succesul este de partea celor limitaţi, înguşti la minte şi la potenţial intelectual, obraznici şi needucaţi.

Toate acestea le învaţă studenţii noştri la şcoală, le verifică în cadrul programelor de mobilitate internaţională şi când cred că ar trebui să le pună în aplicare constată că nu este nevoie de ei; studenţii nu trebuie trataţi ca beneficiari de servicii educaţionale sau drept clienţi într-o piaţă a educaţionalului ci în calitatea lor de participanţi activi la un proces în care au responsabilităţi importante pentru rezultatele la care se ajunge la finalizarea programelor de studii urmate.

Noi continuăm să credem în soliditatea acestor elemente definitorii pentru repoziţionarea universităţilor româneşti în peisajul educaţional european şi internaţional. Suntem pregătiţi să oferim consultanţa noastră atunci când se pregătesc strategii şi/ sau politici publice în domeniul învăţământului mai trebuie doar să se înţeleagă că putem fi găsiţi dacă suntem căutaţi, că putem veni şi singuri acolo unde suntem invitaţi, că nu cerem prea mult atunci când dorim să fim respectaţi.

Dumitru Miron este profesor universitar doctor în ştiinţe economice, în cadrul ASE Bucureşti