OPINIE: Minunata lume ouă

Mi se pare tot mai des că lumea o ia razna. Parcă facem eforturi sistematice să ne comportăm ca niște (și să devenim) prostovani – să mă ierte cei care mintenaș ar vrea să se extragă din prea incluziva mea generalizare. Mai nou – ca întotdeauna - guvernanții noștri, români și europeni deopotrivă, vor să ne salveze de primejdii care nu ne pasc luând drept pretext ouăle. Primejdiile sunt, firește, cele închipuite de ei; i

Citim de vreo două zile și-n presa tradițională, dar și-n cea alternativă (pe „internet”) despre – stați așa ca să mă pregătesc înainte – contrabanda cu ouă. Nu, nu-i banc! Relatările sunt sobre, profesioniste. Gazetărie de cea mai bună factură, neutră, bazată pe fapte, fără ideologizări – lucrată probabil de ucenici ținuți cu rigurozitate cvasi-matematică să nu carecumva să scape vreo judecată sau analiză proprie când există acest furnizor de informații de obiectivitate lemnoasă care sunt agențiile de știri. Și stați liniștiți, că agențiile de știri nu interpretează nicidecum realitatea ci au acces direct și neintermediat la ea așa pură și obiectivă, mai ales că preiau comunicatele de presă ale diverselor autorități (cum ar fi ANAF, de pildă) pe care nimeni nu le-ar putea suspecta de discurs sau perspectivă părtinitoare, viciate de prejudecăți, ideologizante, stupide sau pur și simplu mincinoase. (Prin agenții de știri și „autorități” lumea modernă a rezolvat, se pare, inclusiv problema kantiană a inaccesibilității „lucrului în sine”.)

Așadar, „faptele”: în 28 februarie a.c. garda financiară (prin eroii secției Ilfov) a confiscat 330.000 de ouă provenite din Polonia (alături de alte produse cu totul și cu totul toxice: 20 tone de zahăr, 122 tone clementine, 18 tone portocale, 3,5 tone roșii, 24 tone varză albă și altele). Acestea urmau a fi vândute într-un loc infernal, diabolic, numai bun de făcut cotlonul bau-bau – ului cu care mai speriem copii din când în când: piața neagră.

Și povestea mai are o șustă. Vedeți dumneavoastră, în Polonia sunt oameni răi care nu sunt buni europeni și care cresc găinile în condiții inumane („ingalinaceice”?), neaplicând valorile europene în materie. Iar ouăle acestor găini stresate nu sunt bune – erau înainte vreme (până la 1 ianuarie 2012) marcate cu cifra „3” la începutul ștanței regăsite pe fiecare ou, simbolul pentru cea mai precară calitate (best of fiind „0”), iar acum nu se mai permite comercializarea lor.

Pentru binele consumatorului, firește. Cum altfel? Păi n-am vrea nici în ruptul capului să ajungă săracii consumatori – vreo băbuță pensionară cu gândul la oușorul fiert moale de dimineață – în postura cu totul și cu totul nefamiliară și paralizantă de a cântări un produs după principiul calitate-preț, avantaje-dezavantaje sau costuri-beneficii. În naivitatea lor absolută, consumatorii nu pot judeca pentru sine dacă produsul de calitate mai proastă este totuși în cele din urmă acceptabil dacă are alte proprietăți convenabile (e ieftin, de pildă; sau e de post; sau altele). Nu! Și trebuie cu strășnicie feriți – chiar împotriva voinței lor – de astfel de situații dificile.

Şi iată de ce este nevoie de stat: să ne apere de rele!

Consider, în treacăt fie spus, că ideea de a interzice ouăle mai proaste calitativ înseamnă mult prea puțin. Oamenii de bine de la „autorități” nu trebuie să se culce pe-o ureche și să-și imagineze că, de pildă, aceleași băbuțe sunt în stare să judece dacă iaurturile (sau chiar ouăle „0”) mai vechi, aproape de expirare, din propriile lor frigidere, sunt adecvate pentru a se constitui ca hrană la un moment dat.

Așa încât aș propune ca ingeniosul sistem de control prin satelit care a ajutat la captura recentă să fie folosit pentru monitorizarea frigiderelor în vederea semnalării produselor expirate sau în pragul expirării. Și munca e multă, deoarece problemele sunt nenumărate pentru cei care vor să elimine flagelul opțiunilor proaste (obiectiv nerezonabile, firește) ale consumatorilor. De pildă un iaurt care mai are mult până la expirare, dar care a fost desfăcut, doar pe jumătate mâncat și pus înapoi în frigider pentru mai târziu, este o sursă teribilă de posibile probleme de digestie și sănătate în general.

De asemenea, în spiritul promovării produselor de calitate superioară, bifând în același timp dezideratul informării la zi, aș propune pe lângă ouăle din categoria „0” (singurele acceptabile) o campanie pentru dotarea (obligatorie) a băbuțelor cu Ipad-uri prin intermediul cărora să acceseze cvasi-instantaneu comunicatele de presă cu informație obiectivă publicate de ANAF și alte „autorități”. Un program guvernamental de tipul „Primul Ipad” ar servi bine aceste obiective generoase și umanitare.

Cât de negru este “iadul pieţei negre”?

Citind știrile cu pricina am mai realizat ceva. Ce bine că avem bărbați de stat vrednici! Cu domnul Blejnar de la ANAF, cu domnul Mihai Răzvan Ungureanu ca prim ministru – care cu ingeniozitate nebănuită a văzut imediat ceea ce nimeni n-a văzut înaintea lui (bașca acțiunea promptă prin extrem de eficienta unealtă a îndemnului de a spori încasările din prinderea evaziunii fiscale cu 1,5% din PIB) - și cu ceilalți eroi de la vamă, poliție sau garda financiară, putem sta liniștiți: Iadul pieței negre n-are nici o șansă. Iar tâlharii care-l populează – băbuțele care vor ouă ieftine, detailiștii și micii proprietari de minimarket-uri sau ABC-uri care catadicsesc să satisfacă această cerere sau cei care ridică practicile mafiote din această sferă la nivel de tir (adevărații doni Corleone ai contrabandei cu ouă care n-au absolut  nici o legătură cu, și lucrează cu totul independent de, garda financiară, poliție sau vamă) vor fi puși la punct și stârpiți.

Degeaba ar protesta ei cum că e criză, că se găsesc greu resurse, că poverile fiscale și de reglementare sunt cam mari – prostii!
Un motiv în plus de bucurie este că odată ce marfa ajunge în mâinile eroice ale „autorităților” (care pot fi bănuite eventual de sfințenie) ea este numaidecât mult mai judicios administrată și alocată (atunci când nu este, pentru binele nostru al tuturor, firește, distrusă). Ne-am prostit, oameni buni?

Vladimir Topan este Lector universitar în cadrul ASE Bucureşti, şi preşedinte al Institutului Ludwig von Mises România