- Vineri 7 aug 2009
Nistorescu şi taxa de pod
Ce mai vaiet! Ce mai zbucium! Nistorescu a făcut... Nistorescu a dres... A înnebunit presa! Ziarele îşi consacră primele pagini, cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună, unei „furtuni într-o pipetă”, vorba lui Mircea Badea, care mai scoate, din când în când, rar - e drept -, câte o mărgică. Oameni buni, pe cine dracu’ interesează ce se întâmplă la un ziar care mai vinde vreo 5.000 de exemplare?!
Problemele reale sunt împinse prin paginile de interior. Şi ţin steagul sus maximum două-trei zile. Ca, de pildă, taxa de pod de la Feteşti, introdusă de către maneliştii grupaţi sub titlul pompos de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale. Ieri, coada de autoturisme atingea şi patru kilometri! În ultimele zile, avem o controversă absolut stupidă: e sau nu taxa conformă cu legislaţia Uniunii Europene. Păi, asta e problema? Taxa nu e conformă în primul rând cu legislaţia bunului-simţ! Sunt absolut convins că şoferii n-ar avea nimic împotrivă să plătească dacă taxa ar fi colectată în condiţii civilizate. Însă bătaia de joc a trupei CNADNR + Radu Berceanu & Co. ar merita un răspuns pe măsură.
Oare niciunul dintre animalele care au luat cu seninătate o astfel de decizie să nu fi şofat, vreodată, pe drumurile Europei civilizate? Oare niciunul n-a văzut cum se lărgesc autostrăzile sau intrările pe podurile cu plată în zona de taxare? Oare niciunul nu ştie că fie şi la o autostradă de două benzi pe sens, în zona de taxare se ajunge la opt, zece, chiar douăsprezece coşmelii, astfel încât timpul de aşteptare să nu depăşească un minut, iar mândreţe de cale asfaltată să nu se sufoce ca un drum comunal de pământ? Ei aş! Ba ştiu foarte bine, dar îi doare în cot, că românul tace, înghite şi plăteşte... Eventual, face mărunt din buze. Şi atât.
Vă spun eu: problema e la noi, nu la ei. Problema e la noi pentru că permitem, dresaţi de zeci de ani de nepăsare şi nesimţire a autorităţii, să fim călcaţi în picioare. Dacă ceea ce se petrece acum pe simulacrul de autostradă A2 s-ar fi întâmplat prin vreo ţară mediteraneeană, unde oamenii au sângele mai fierbinte şi mai iute, probabil că punctele de taxare ar fi fost incendiate în semn de protest. Dacă acelaşi lucru s-ar fi petrecut mai spre Marea Nordului, prin vreo ţară mai rece şi mai pragmatică, probabil că vreo organizaţie civică din multele atât de active în lumea occidentală ar fi reuşit să organizeze o grevă a şoferilor, astfel încât, mai multe zile la rând, taxatorii să încaseze zero, vax, ciu-ciu... Probabil. Ce ştiu sigur însă e că, dacă o asemenea bătaie de joc s-ar fi petrecut în oricare dintre ţările europene de la Ungaria spre vest, am fi avut, în secunda doi, demisia ministrului Transporturilor. La noi, nu se întâmplă nimic din toate astea. Iar pe domnul Berceanu în fundul lui cel mare şi tăbăcit de prea mult şezut pe fotoliile ministeriale îl doare. Noi, mioritici şi placizi, înghiţim orice. Şi mai mergem să-i şi votăm! Ptiu, ce silă mi-e...
Problemele reale sunt împinse prin paginile de interior. Şi ţin steagul sus maximum două-trei zile. Ca, de pildă, taxa de pod de la Feteşti, introdusă de către maneliştii grupaţi sub titlul pompos de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale. Ieri, coada de autoturisme atingea şi patru kilometri! În ultimele zile, avem o controversă absolut stupidă: e sau nu taxa conformă cu legislaţia Uniunii Europene. Păi, asta e problema? Taxa nu e conformă în primul rând cu legislaţia bunului-simţ! Sunt absolut convins că şoferii n-ar avea nimic împotrivă să plătească dacă taxa ar fi colectată în condiţii civilizate. Însă bătaia de joc a trupei CNADNR + Radu Berceanu & Co. ar merita un răspuns pe măsură.
Oare niciunul dintre animalele care au luat cu seninătate o astfel de decizie să nu fi şofat, vreodată, pe drumurile Europei civilizate? Oare niciunul n-a văzut cum se lărgesc autostrăzile sau intrările pe podurile cu plată în zona de taxare? Oare niciunul nu ştie că fie şi la o autostradă de două benzi pe sens, în zona de taxare se ajunge la opt, zece, chiar douăsprezece coşmelii, astfel încât timpul de aşteptare să nu depăşească un minut, iar mândreţe de cale asfaltată să nu se sufoce ca un drum comunal de pământ? Ei aş! Ba ştiu foarte bine, dar îi doare în cot, că românul tace, înghite şi plăteşte... Eventual, face mărunt din buze. Şi atât.
Vă spun eu: problema e la noi, nu la ei. Problema e la noi pentru că permitem, dresaţi de zeci de ani de nepăsare şi nesimţire a autorităţii, să fim călcaţi în picioare. Dacă ceea ce se petrece acum pe simulacrul de autostradă A2 s-ar fi întâmplat prin vreo ţară mediteraneeană, unde oamenii au sângele mai fierbinte şi mai iute, probabil că punctele de taxare ar fi fost incendiate în semn de protest. Dacă acelaşi lucru s-ar fi petrecut mai spre Marea Nordului, prin vreo ţară mai rece şi mai pragmatică, probabil că vreo organizaţie civică din multele atât de active în lumea occidentală ar fi reuşit să organizeze o grevă a şoferilor, astfel încât, mai multe zile la rând, taxatorii să încaseze zero, vax, ciu-ciu... Probabil. Ce ştiu sigur însă e că, dacă o asemenea bătaie de joc s-ar fi petrecut în oricare dintre ţările europene de la Ungaria spre vest, am fi avut, în secunda doi, demisia ministrului Transporturilor. La noi, nu se întâmplă nimic din toate astea. Iar pe domnul Berceanu în fundul lui cel mare şi tăbăcit de prea mult şezut pe fotoliile ministeriale îl doare. Noi, mioritici şi placizi, înghiţim orice. Şi mai mergem să-i şi votăm! Ptiu, ce silă mi-e...
