E dreptul oricărui şef de redacţie să-şi facă echipa. Dar modul în care a operat Nistorescu la „Cotidianul“ e o nerozie antologică.
Ce mesaj dai redacţiei când cenzurezi un articol doar pentru că dezvăluia colaborarea cu Securitatea a unui vechi prieten al tău? Cum vrei să conduci o sută de oameni după ce concediezi un coleg al lor, editorialist, fără să-l cunoşti ca om? Cât de revanşard poţi fi dacă-l dai afară doar pentru că a scris ceva, cândva, împotriva ta? Pe Nistorescu nici măcar nu l-a interesat faptul că omul cu pricina se afla în concediu.De la cele două gafe s-a aprins vâlvătaia. Brutalitatea lui Nistorescu i-a oripilat pe mulţi dintre comentatorii reputaţi ai ziarului, care au anunţat că refuză să scrie la ziarul condus de acesta. Redacţia e paralizată de furie şi de spaimă. Iar Nistorescu se comportă de parcă şi-ar fi propus să îngroape ziarul.
Incredibil cum se poate autodistruge un ziarist de mare calibru! Cariera lui Cornel Nistorescu a fost marcată de trei perioade remarcabile: reportajele rafinate din „Flacăra“ anilor ’80, jurnalismul curajos de la „Expres“ (în primii ani de după Revoluţie) şi spiritul sănătos de la „Evenimentul zilei“ (1997-2004).
În ultimii ani însă, marele gazetar a intrat într-un proces de degradare accelerată. Temutele editoriale de odinioară au lăsat locul unor texte umorale, publicate prin ziare din mahalaua presei. Apariţiile TV l-au arătat tot mai frustrat, tot mai puţin uman, tot mai în dezacord cu logica. De aici şi până la derapaje penibile n-a mai fost decât un pas.
Înainte de experienţa „Cotidianul“, Nistorescu a mai avut o prestaţie dezgustătoare. E vorba despre felul în care a înţeles să iasă din „Evenimentul zilei“. Deşi le-a vândut celor de la Ringier acţiunile sale singur şi nesilit de nimeni, deşi acei bani i-au schimbat viaţa, Nistorescu a încercat să submineze ziarul din interior. Şi-a transformat foştii subalterni în masă de manevră, iar la momentul oportun a încercat să dea lovitura. Zeci de demisii, susţinute de acuzaţii aberante la adresa patronatului: că vrea să transforme ziarul în tabloid, că-l va închina PSD-ului... În anii scurşi de atunci, mulţi redactori din „oastea lui Nistorescu“ şi-au dat seama că au fost folosiţi. Nu întâmplător, unii dintre ei i-au devenit adversari ireconciliabili, neputându-i ierta manevrele oculte din septembrie-decembrie 2004.
Cum le aşază viaţa pe toate... În 2004, Nistorescu juca rolul directorului popular care luptă cu balaurul patronal. Îi plăcea să aibă ziariştii de partea lui. Acum e ciocanul mânuit de patronat împotriva ziariştilor. Asta arată că nu principiile l-au mânat în luptă pe celebrul ziarist, ci un resort mult mai omenesc: interesul.
Bine-ai revenit, Nistorescu! Adio, Nistorescu!Farsa a luat sfârşit.






















* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza