Nabucco dă vina pe Azerbaidjan pentru întârzieri

Consorţiul Nabucco, din care face parte şi România prin intermediul Transgaz, a decalat recent, din nou, termenele-cheie din proiect. Astfel, construcţia conductei nu va mai începe în 2011, ci abia un an mai târziu, iar funcţionarea propriu-zisă a gazoductului ar putea fi posibilă abia în 2015.

 Aceasta după mai mulţi ani în care singurul lucru concret a fost semnarea acordului interguvernamental în iulie 2009, iar numărul celor care se îndoiesc că vor exista suficiente gaze care să umple conducta este în creştere.

Christian Dolezal, purtătorul de cuvânt al consorţiului, recunoaşte că obstacolele sunt atât de natură politică, cât şi comercială. „Nabucco este un proiect multinaţional foarte complex şi avem nevoie de stabilitatea cadrului politic şi de aprovizionarea cu gaze. Este un proiect complet nou prin ţări care nu au fost conectate până acum, Turcia nu este membră a UE, nici Bulgaria şi România nu erau când am început discuţiile", a spus ieri Dolezal, într-o întâlnire cu presa la Bucureşti.

Totodată, el a arătat că nici Azerbaidjanul, ţară de la care Nabucco aşteaptă opt miliarde de metri cubi de gaze din totalul de 31 de miliarde, nu este pregătit încă să livreze gaze prin noua conductă. „Avem Azerbaidjan ca potenţial furnizor. Şi ei trebuie să ia decizia de investiţie, iar dacă ei investesc în Shah Deniz II (zăcământ important de gaze - n.r.) în 2011, pot extrage primele gaze în 2015- 2016. Deci trebuie să ne aliniem eforturile noastre cu furnizorii, pentru că nu vrem o ţeavă goală", a subliniat oficialul Nabucco.

Costul total, revizuit cu 10%

De cealaltă parte a conductei, Azerbaidjanul promite gaze tuturor proiectelor. Aceeaşi cantitate de opt miliarde de metri cubi de gaze azere pe care se bazează Nabucco a fost vehiculată de oficialii de la Baku şi când a venit vorba de proiectul AGRI, prin care gazele lichefiate azere vor ajunge în Europa prin Georgia şi România. „Una e să promiţi, alta e să negociezi", răspunde Dolezal la această problemă. În viziunea sa, AGRI este un proiect fezabil doar pentru transportul unor cantităţi mici de gaze, utilizate în special pentru echilibrarea pieţei, şi doar complementar conductei Nabucco.

Dolezal a mai arătat că acţionarii consorţiului Nabucco negociază cu companiile care dezvoltă zăcământul Shah Deniz II (BP, Statoil, SOCAR, Total) semnarea unor contracte de aprovizionare cu gaze din Azerbaidjan, care s-ar putea concretiza în primul trimestru al anului viitor.

În ceea ce priveşte costul total al proiectului Nabucco, estimat la 7,9 miliarde de euro, Dolezal spune că, anul viitor, când se va lua decizia finală de investiţii, acesta va fi revizuit. „Această estimare a fost făcută în 2008, când preţul petrolului era extrem de ridicat. Între timp, pieţele au scăzut şi au început din nou creşterea. Costul total ar putea fi revizuit cu plus-minus 10%", a mai spus oficialul Nabucco.

Iranul rămâne pe dinafară

Pe lângă Azerbaidjan (opt miliarde de metri cubi) şi Irak (10 miliarde de metri cubi), alte potenţiale surse pentru Nabucco sunt gazele din Turkmenistan, după realizarea unei conducte transcaspice. Nici gazele ruseşti nu sunt excluse. În schimb, Iranul a fost scos de pe lista potenţialilor furnizori, unde figura la începutul proiectului, din cauza programului său nuclear.

Jumătate de miliard de euro în România

Conducta Nabucco va traversa România pe teritoriul a cinci judeţe: Dolj, Mehedinţi, Caraş-Severin, Timiş şi Arad. Investiţia pentru construirea celor 469 de kilometri de conductă din România se va ridica la 500 de milioane de euro.