Murphy, investitor pe bursă

Legile lui Murphy ne spun că "întotdeauna este loc şi de mai rău". Bursa de Valori Bucureşti ne demonstrează că legile lui Murphy sunt adevărate. Anul 2006 este cel mai traumatizant din

Legile lui Murphy ne spun că "întotdeauna este loc şi de mai rău". Bursa de Valori Bucureşti ne demonstrează că legile lui Murphy sunt adevărate. Anul 2006 este cel mai traumatizant din istoria recentă, nici în cele mai agitate coşmaruri nu ne imaginam că o acţiune SIF5 ar putea să mai ajungă 1,75, foarte aproape de 1,72 înregistrat în februarie 2005. Acum mă întreb dacă ceea ce se întâmplă seamănă cu 2005 sau cu 1997.
Primele patru luni par trase la indigo cu 2005, avem o creştere la început, urmată de corecţie şi o perioadă de consolidare. În aprilie, investitorii se aşteptau ca bursa să continue pe tiparul anului precedent, adică să continue consolidarea, iar toamna să aducă un trend ascendent cu creşteri peste maximele din februarie. Dar în luna mai începe un al doilea val de scădere, un tsunami care ne duce cu gândul mai degrabă la 1997.
Acum observăm din ce în ce mai multe similitudini cu 1997. Ca şi pe vremea lui Ciorbea, şi acum avem un guvern lipsit de pragmatism, de mult timp deconectat de la realitate, trăind parcă într-un univers paralel. Avem aceeaşi luptă pentru "ciolan" între PD şi PNL şi aceeaşi "eficienţă" în procesul de guvernare.
Îl avem şi pe Sebastian Vlădescu, probabil cel mai slab ministru de finanţe din istoria României. Cota unică - o idee care, pe cât de bună la nivel teoretic, pe atât de prost a fost pusă în practică. Pentru a avea efectele scontate, cota unică trebuia dublată de o stabilitate a mediului de afaceri pentru a atrage investiţii care în final trebuiau să genereze creştere economică. Încă de la învestire, Vlădescu ne-a ameninţat că în două săptămâni avem un nou cod fiscal şi l-am avut în zece luni, probabil dat cu premeditare pentru a nu lăsa deloc timp de dezbateri în parlament. În toată această perioadă, în orice moment, Ministerul de Finanţe avea acelaşi text "În maxim două săptămâni este gata". Vlădescu se făcea că gândeşte, investitorii se gândeau dacă să investească şi s-au tot gândit până când FED-ul a mărit dobânda şi au dispărut oportunităţile din România. Instabilitatea nu doar a anulat efectele pozitive ale cotei unice, dar s-a şi întors ca un bumerang împotriva bugetului, motiv pentru care deficitul bugetar este rectificat la 2,5%. În aroganţa lui, guvernul vrea să pară "inteligent" şi nu uită să precizeze că "s-a gândit mult înainte de a lua o asemenea decizie". Nu am avut nici creştere economică de 6% în 2005, aşa cum era prognozat în programul de guvernare, ci doar 4,1%. La fel şi ţinta de inflaţie pare ceva de domeniul SF, având în vedere dezechilibrele din economie. Dar sunt şi diferenţe faţă de 1997. Cel mai important este că urmează să ne integrăm în UE. Rămâne de văzut dacă nu cumva vom traduce integrarea în practică în cel mai prost mod posibil, anume noi să contribuim la bugetul UE, dar să nu primim bani din cauza steguleţelor din agricultură. Probabil că la bursă nu se va repeta scenariul 1997, pe care-l doream uitat demult. Dar însuşi faptul că încă suntem bântuiţi de fantoma 97 vorbeşte de la sine despre "direcţia în care se îndreaptă ţara".

NOTĂ: Daniel Iancu este investitor activ pe piaţa valorilor mobiliare, orice opinie exprimată trebuie considerată şi din acest punct de vedere. Articolul nu reprezintă o sugestie de investiţie. Tranzacţionarea la bursă implică riscuri care nu au fost menţionate in articol.