Ce ar putea să mai ocupe manifestanţii Occupy Wall Street, în cursul acestui an?

În ciuda unei prezenţe media semnificative, lipsa unui discurs coerent a dus la estomparea impactului mişcării Occupy Wall Street. Relansarea mişcării cu şi mai multă virulenţă rămâne însă probabilă în actualul context dominat de combinaţia dintre criză şi campaniile electorale. Iar membrii săi se pregătesc din plin pentru asta.

Mişcarea americană de protest împotriva inegalităţii sociale, a fost îndepărtată până la urmă de poliţie din marile oraşe S.U.A. Primele manifestaţii Occupy Wall Street au început în septembrie şi au stârnit reacţia preşedintelui Barack Obama. La începutul acestui an, după încetarea protestului, liderii mişcării pun la cale noi planuri, propunându-şi să atragă atenţia asupra inechităţii sistemului economic. Michelle Nichols, de la Reuters, investighează activităţile de până acum şi planurile şi identifică posibilele direcţii de acţiune ale protestatarilor pentru anul 2012.

Occupy vs. Alegerile

Mişcarea protestatară a fost asemănată cu Tea Party, cea care i-a susţinut pe republicani la alegerile din 2009. Însă mulţi membri Occupy resping alegerile electorale. Le consideră compromise de interesele financiare care stau în spatele lor. Aliaţii Occupy Wall Street în ce priveşte alegerile sunt sindicatele, însă relaţia protestatarilor cu acestea este ambiguă. Au primit susţinerea unora, în special a Uniunii Infirmierelor, în timp ce alţii au păstrat o distanţă sigură.

La alegerile din acest an, Occupy va oragniza mitinguri şi proteste în timpul discursurilor. La întâlnirile politice de până acum, a fost obişnuită întreruperea discururilor de către membrii Occupy, uneori prin insulte serioase la adresa politicienilor.

Occupy vs. Economia

Mişcarea protestatară blamează băncile pentru recesiunea economică. Una dintre cele mai fructuoase iniţiative ale acesteia a fost o campanie de incitare a clienţilor băncilor să îşi transfere depozitele bancare către uniuni de credit. În mai puţin de o lună, uniunile de credit au primit sute de mii de clienţi noi. Un efect important a fost acela că Bank of America, spre exemplu, a renunţat la taxa lunară de administrare de 5 dolari pentru cardurile de debit.

Unele grupuri ale mişcării încearcă să creeze sisteme bancare alternative. Altele încearcă să determine modificarea legilor. În Oakland şi San Francisco se cerea separarea, ca în timpul Marii Crize, a băncilor de investiţii de cele comerciale. O sub-diviziune a grupării cere interzicerea investiţiilor speculative folosind fondurile de depuneri. În vestul continentului s-a încercat blocarea porturilor. Şoferii şi docherii care au ţinut seama de protestatari nu şi-au primit plata. A apărut întrebarea asupra efectelor protestului. Reacţiile sindicatelor nu au fost unitare. Unele s-au opus vehement blocării porturilor, în timp ce altele şi-au păstrat neutralitatea.

Din perspectiva istoriei mişcărilor sociale, relaţia Occupy cu sindicatele şi studenţii ar putea deveni soluţia pentru a câştiga influenţă. „Mişcarea trebuie să fie masivă pentru a continua să demonstreze forţă. Trebuie să atragă mai mulţi aliaţi. Şi cineva trebui să impună o anumită direcţie”, spune Rober Cohen, profesor de istorie şi social studies la New York University.

Ocuppy vs. Bănci

Protestatarii au lansat în decembrie un atac împotriva sechestrului pus pe casele debitorilor de către bănci. În Oakland, California şi Brooklyn, New York, membrii Occupy au cerut creditorilor renegocierea ipotecilor. Matt Browner Hamlin, liderul grupului Occupy Our Homes, spune că obiectivul este realizarea a 100 de asemenea proteste în S.U.A. pe parcursul următoarelor luni.

În Atlanta, o casă a fost recuperată, creditorul fiind de acord cu stabilirea unor termeni mai generoşi, iar Occupy revendică acest succes. Purtătorul de cuvând al creditorului spune însă că protestatarii nu au jucat aici niciun rol şi că negocierile re-creditării au fost purtate timp de un an. În Oakland, înaintea de Revelion, membrii Occupy au întâmpinat rezistenţă din partea poliţiei. Câţiva dintre ei au fost arestaţi pentru ocuparea a două case puse sub sechestru.

Politia a evacuat o mare parte dintre taberele protestatarilor

Occupy şi Cyberspaţiul

Protestatarii s-au îndreptat înspre reţelele sociale. Cele mai populare site-uri, Facebook, Twitter şi YouTube, cunosc mişcarea Occupy, care a construit şi propriile locaţii virtuale: StudioOccupy.org, unde membrii mişcării crează prezentări multimedia, şi Occupydream.org, unde aceştia îşi propun să anunte un milion de „declaraţii de vise” (adeziuni sau susţineri) înaintea unui marş plănuit pentru 16 ianuaria, data comemorării lui Martin Luther King, la Washington

Unii protestatari utilizează şi Vibe, o aplicaţie pentru iPhone, iPad şi telefoane cu sisteme de operare Android, unde mesajele pot fi vizualizate doar de alţi utilizatori. Mesajele sunt anonime. Scad şansele ca poliţia, sau altcineva din afară, să aibă acces la acestea.

Mobilizarea şi organizarea eficientă a mişcărilor implică de obicei o ierarhie. Un lider dă ordine, locotenenţi le răspândesc. Cu noile tehnologii, mulţimea decide pe loc pe cine urmează.

Occupy şi Spaţiul real

Raidurile poliţiei în taberele protestatarilor instalate în metropole a creat impresia că toate au fost evacuate. Însă au rezistat comunităţi instalate în corturi. Deşi nu există o statistică oficială, Firedoglake, un site care simpatizează mişcarea, preconizează supravieţuirea peste iarnă a 65 de comunităţi instalate în corturi. Cea mai vizibilă dintre locaţii este cea instalată aproape de Casa Albă. Corturile sunt rezistente la intemperii, iar protestatarii şi-au făcut rost de saci de dormit.

Există între membrii Occupy dezbateri asupra spaţiului ocupat. Unii spun că taberele sunt esenţiale ca baze de operaţiuni sau ca modele ale comunităţilor egalitare. Alţii susţin că organizarea taberelor consumă energie care altfel ar putea fi direcţionată către moduri mai eficiente de a provoca schimbări sociale. Toţi sunt însă de acord că primăvara va aduce o înmulţire a taberelor.

Occupy şi Cultura

Sloganul „Noi suntem cei 99%”, referitor la inechitatea distribuirii resurselor, a atras mulţi oameni, iar retorica mişcării s-a integrat rapid culturii populare. Numele mişcării permite formulări nenumărate. Iar dincolo de discurs, obiectivele culturale ale protestatarilor sunt mult mai mari. Pentru acest an, mişcarea Occupy intenţionează să se constituie într-un exemplu pentru restul societăţii prin modul de organizare, deschiderea către noii membrii, lipsa ierarhiei şi posibilitatea acordată tuturor de a se exprima.

Citeste mai mult despre rolul jucatorilor de pe Wall Street in criza economica