Adevarul.ro

Una e să-i aştepţi pe americani 50 de ani şi apoi să-i priveşti ca pe licurici, şi alta-i să ştii să te foloseşti de forţa şi interesele lor. O ţară nu poate fi cărată în spate. Te ajuţi singur.

L-aş fi numit miracolul georgian dacă nu aveam ocazia „să-l pipăi şi să urlu: este“, vorba lui Arghezi. O realitate căreia îi înţelegi resorturile, motivaţiile şi logica poate fi exemplară. Poate fi multiplicată. Depinde doar de oameni, energie şi pasiune. În 2004, ca multe dintre suratele ei din CSI, Georgia era coruptă, cu un sector public supradimensionat, deci cu oameni săraci. Astăzi este o societate deschisă, multietnică, în plină creştere, a rezistat unei agresiuni militare, a continuat să îşi crească PIB-ul, triplat în ultimii patru ani.

În plină criză globală, investiţiile străine directe au depăşit 8% din PIB. E ca şi cum în România s-ar fi investit de către alţii peste 10 miliarde în acest an. Explicaţia e simplă. Într-o bună zi, Guvernul a concediat toţi poliţiştii şi vameşii. A angajat în loc oameni între 18 şi 25 de ani pe care în câteva luni i-a specializat cu sprijin extern. Îi plăteşte bine, şi nici măcar cei de la circulaţie nu iau şpagă. Parlamentul a votat să privatizeze tot, de la industrie şi până la învăţământ, sănătate şi asigurări sociale. Prin lege, bugetul nu poate depăşi 25% din PIB.

Există doar şase taxe, în rest nimic. În România sunt sute de obligaţii fiscale şi parafiscale. În consecinţă, ţara are doar 60.000 de bugetari, unul la 75 de locuitori. În România, unul din 13 locuitori este plătit prin buget de noi ceilalţi. Impozitul pe venit (inclusiv contribuţia socială) este de 20%, iar taxarea profitului de 15% este chiar unică, nefiind însoţită de alte meschinării fiscale, menite să hrănească birocraţia inutilă. La noi stai la cozi să-ţi plăteşti dările, la ei o autorizaţie de construcţie se ia în patru ore, iar o firmă se înscrie în două ore.

Preşedintele ţării, energic şi agitat, pare bătrân, la cei peste 40 de ani ai lui, faţă de primul-ministru, care are 34 de ani, sau guvernatorul Băncii Naţionale, mândru că a împlinit 30. Subalternii lor direcţi, miniştri, secretari de stat, sunt tot pe acolo. Vorbesc toţi cel puţin o limbă străină, majoritatea sunt educaţi în cele mai bune şcoli ale lumii.

Au fost afectaţi de criză, dar economia lor a scăzut în primul semestru cu 1,5%, şi nu cu 8,8% ca a noastră. Tinerii aceia au înţeles că ţara are nevoie de un pachet de stimulare economică. El reprezintă 12% din PIB, în lucrări de infrastructură, descreştere de taxe, lucrări din finanţări externe. Totodată, ca o dovadă că liberalii nu sunt sălbatici, au îndreptat beneficiile sociale către cei mai vulnerabili, ceea ce îi costă în plus aproape un miliard de dolari (prin regula de trei simplă, ar însemna vreo 5 miliarde pentru săracii României).

Ruşii organizează alături, la Soci, olimpiada de iarnă în 2012. Pe plaja de la Batumi se aliniază şantiere ale unor mari hoteluri care se vor chema Sheraton, Hilton, Marriott, Hyatt… E foarte important ca oraşul să fie mult mai tare decât ce fac foştii stăpâni! Una e să-i aştepţi pe americani 50 de ani şi apoi să-i priveşti ca pe licurici, şi alta-i să ştii să te foloseşti de forţa şi interesele lor. O ţară nu poate fi cărată în spate. Te ajuţi singur.

În privinţa uşurinţei de a face afaceri, de pe locul 112 în lume în 2005, Georgia a ajuns pe locul 15 astăzi. România se află pe locul 45 (sursa Banca Mondială 2008). În privinţa libertăţii economice, a sărit de pe locul 99, în 2005, pe locul 32. România se află pe locul 68 (sursa The Heritage Foundation). Aşa se dezvoltă brandul de ţară. Faceţi dumneavoastră comparaţia.

Politic, există o opoziţie ce are ca bază socială pe cei daţi afară din locurile călduţe, plătite de stat.  Uneori, aceasta îşi consumă timpul în demonstraţii de stradă nebăgate în seamă de imensa majoritate care are treabă. Vor spune unii că fac apologia unui despot. Uneori suntem victimele neştiutoare ale propagandei postsovietice. Am auzit de la politicieni, bancheri şi oameni de afaceri că preşedintele e cam nebun. I-am spus-o. Am adăugat că acum ştiu ce să le răspund. Sunt nişte nebuni frumoşi. Şi el, şi trupa aceea de tineri visători şi pragmatici.

Dincolo de cifre, oamenii aceştia construiesc. Cred în libertate, oportunitate şi în demnitate. Cred că în faţa tancurilor nu pot opune o armată, ci un exemplu. Ei rezistă, între timp România moare, din neputinţă politică, sub şenilele birocraţiei corupte.

P.S. Pentru adepţii teoriei conspiraţiei, mărturisesc că am interese de afaceri în Georgia. Nu pentru asta am scris acest articol. Mi-am adus aminte că acum vreo două zile, după un an de la notificare, Georgia a ieşit definitiv din CSI.