Ministerul Agriculturii pregăteşte privatizarea cercetării

După 16 ani în care finanţarea cercetării agricole a fost aproape zero, institutele şi staţiunile de profil fiind lăsate la mâna intereselor locale, Ministerul Agriculturii se pregăteşte să

După 16 ani în care finanţarea cercetării agricole a fost aproape zero, institutele şi staţiunile de profil fiind lăsate la mâna intereselor locale, Ministerul Agriculturii se pregăteşte să reorganizeze ce a mai rămas din acest domeniu. Planul de restructurare ar putea conduce la desfiinţarea a 33 de staţiuni de cercetare şi, implicit, la scoaterea din acest circuit a 38.000 hectare de teren agricol.
Reorganizarea cercetării agricole româneşti urmează să creeze institute de cercetare puternice, viabile, care să poată participa cu proiecte competitive în programele europene, explică Petre Hristea, director în Ministerul Agriculturii pe probleme de cercetare. "Aşa cum arată acum, n-au nicio şansă", consideră oficialul ministerului, care adaugă că, în unele situaţii, nu mai există decât un angajat şi un paznic. În afară de şase institute naţionale de cercetare-dezvoltare - Institutul pentru nutriţia animalelor de la Baloteşti, Institutele pentru pedologie şi cel pentru îmbunătăţiri funciare de la Bucureşti, Institutul pentru studiul cartofului de la Braşov, Institutul de la Fundulea şi Institutul pentru horticultură de la ştefăneşti Argeş -, celelalte sunt fie neacreditate, fie nu mai au masa critică necesară să facă cercetare. Singurul institut care a dovedit că poate intra în competiţie şi câştiga fonduri pe Programul Cadru 6 a fost Institutul pentru cercetări zootehnice de la Baloteşti, arată Hristea. De asemenea, şi preşedintele Academiei de Studii Agricole şi Silvice (ASAS), Cristian Hera, susţine că sumele atrase pentru cercetarea în domeniu au fost infime. "Din cele 68 de institute existente ar putea rămâne numai 30-35, restul urmând să fie transformate în societăţi comerciale", spune Hera. Ulterior, şi acest număr s-ar putea reduce, deoarece economia de piaţă nu vine cu garanţii.
Terenurile pentru cercetare, vizate de dezvoltatorii imobiliari
Majoritatea institutelor au supravieţuit prin autofinanţare, producând seminţe, material săditor sau având o mică fermă zootehnică. Experienţele de privatizare de până acum au fost un fiasco pentru cercetare. Astfel a dispărut singurul Institut naţional de cercetare pentru creşterea păsărilor, de la Periş, iar materialul genetic a fost vândut ca marfă, pentru carne, povesteşte preşedintele ASAS. Pentru a putea rezolva şi problemele legate de politica ajutorului de stat, după integrare, institutele de cercetare ar urma să fie finanţate exclusiv de la buget şi să păstreze o suprafaţă totală de 20.000 ha pentru cercetare. Activitatea comercială, de producţie şi multiplicare a seminţelor ar urma să fie preluată de societăţi comerciale private, în care statul să aibă o participaţie de 51%. Din toată experienţa postdecembristă, toate combinaţiile între stat şi privat au născut companii cu pierderi. Abia după privatizare afacerile au început să se dezvolte şi profiturile au început să se vadă. Cât despre apetitul unor manageri care să se ocupe cu seriozitate de producţia de seminţe, atunci când zecile de hectare sunt în buza Timişoarei, Braşovului sau Clujului, este de aşteptat să fie destul de redus. Asta şi din cauza potenţialului imobiliar al terenurilor, care este recunoscut, de altfel, de toţi managerii institutelor de cercetare.
Potrivit lui Florin Chiru, directorul Institutului pentru studiul sfeclei şi cartofului de la Braşov, institutul ar urma să rămână cu 700 ha din cele aproape 1.400 de hectare cât administrează în prezent.
Institutul braşovean care a obţinut recent şi o finanţare de 3,2 milioane de euro de la Banca Mondială - ar urma să coordoneze alte cinci institute: cele privind studiul pajiştilor de la Timişoara, Vaslui şi Măgurele, institutul pentru montanologie de la Cristian Sibiu şi cel de la Târgu Secuiesc, pentru studiul cartofilor. Institutul pentru studiul pajiştilor de la Timişoara nu mai are însă decât câteva clădiri şi nicio pajişte, spune Iulian Puşcă, directorul staţiunii de cercetare de la Lovrin - Timiş. Staţiunea de la Lovrin trăieşte din activitatea de cercetare, are un profit de 3 miliarde de lei vechi, dar e mai mult pe hârtie, pentru că fermierii sunt săraci şi n-au bani să plătească sămânţa, iar cercetătorii sunt plătiţi cu 500 lei, în medie.
Cercetarea agricolă în cifre:
1990: 121 de unităţi, 150.000 ha, 2.050 de cercetători