Mihai Bogza: "Cetăţenii cred că băncile sunt lacome şi scumpe"

cu dobânzi mai mici, asumându-şi însă cheltuielile cu schimbul valutar", a explicat Mihail Bogza. El a anunţat că unele bănci au comandat un studiu menit să conducă la scăderea costurilor

cu dobânzi mai mici, asumându-şi însă cheltuielile cu schimbul valutar", a explicat Mihail Bogza. El a anunţat că unele bănci au comandat un studiu menit să conducă la scăderea costurilor serviciilor bancare, în lipsa eliminării măsurilor BNR privind rezervele minime obligatorii. "Au fost identificate 100 de zone în care sunt posibile reduceri de cheltuieli, precum cele cu arhivarea, prelucrarea electronică a instrumentelor de debit, transmiterea raportărilor către Oficiul de Combatere a Spălării Banilor", a menţionat Bogza. Acest studiu costă, după cum a declarat pentru Adevărul Steven Van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank, 100.000 de euro.
În ciuda costurilor mari ale creditării, împrumuturile bancare continuă să crească într-un ritm accelerat. Valentin Lazea, economist-şef al Băncii Naţionale, spune că, la sfârşitul lunii septembrie 2006, soldul debitului neguvernamental era, în termeni reali, cu 47 la sută mai mare decât valoarea din perioada similară a anului precedent. Totodată, Eugen Dijmărescu, viceguvernatorul BNR, precizează că, pe lângă creditul intern, băncile au acţionat şi ca intermediari între companiile din România şi băncile-mamă. În pofida vitezei ridicate de creştere a creditelor, economistul-şef al BNR precizează că, cel puţin în momentul de faţă, stabilitatea financiară a ţării nu este pusă în pericol. De exemplu, volumul creditelor neperformante continuă să reprezinte circa două procente din soldul total al împrumuturilor neguvernamentale. "Această cifră trebuie privită cu scepticism", atrage atenţia Lazea. Aceasta pentru că volumul real al creditelor neperformante ar putea fi mascat chiar de ritmul ridicat de creştere al împrumuturilor.
Astfel, unele persoane ar putea apela la noi credite pentru a le achita pe cele pe care nu le pot plăti. Au existat cazuri în care Biroul de Credit chiar a raportat existenţa unei persoane cu datorii la 11 bănci comerciale. Un alt semnal de alarmă tras de oficialii BNR ţine de activitatea de intermediere. Astfel, din cauza restricţiilor impuse de Banca Centrală, unele instituţii bancare au fost nevoite să transfere la băncile-mamă o parte din creditele acordate corporaţiilor. "Problema care apare este în ce măsură ştiu băncile-mamă de problemele financiare din ţara companiei creditate". Astfel, instituţia-mamă nu este stimulată să cunoască toate aspectele economice ale ţării respective, din moment ce expunerea pe care şi-o asumă în acel stat este redusă, uneori chiar sub 5 la sută. Pe de altă parte, băncile din România sunt stimulate să-şi crească profitabilitatea, dar, de dragul randamentelor, subestimează uneori riscurile afacerilor creditate. Mai mult, în momentul în care compania intră în incapacitate de plată, creditul neperformant se întoarce în ţară. În acest fel, stabilitatea financiară ar putea fi pusă în pericol. Florin Câţu, economist-şef al Ing Bank, chiar subliniază că 10 ani de reformă pot fi distruşi foarte uşor, aşa cum s-a întâmplat în Ungaria sau Polonia. Deşi iniţial planurile acestor state vizau intrarea în zona euro în perioada 2009-2010, ultimele informaţii arată că ţara noastră ar putea adopta moneda unică europeană chiar înaintea Poloniei sau Ungariei.