Măsură interbelică pentru evitarea falimentului
0Concordatul preventiv, procedură aplicată în timpul crizei economice dintre 1929-1938, poate salva din nou afacerile în dificultate. O soluţie de back-up este şi mandatul ad-hoc. Două proceduri reintrate din acest an în legislaţia română permit antreprenorilor să-şi reeşaloneze datoriile şi să evite intrarea în insolvenţă.
Potrivit experţilor fiscali, odată cu intrarea în recesiune, insolvenţa este mult mai folosită decât ar fi cazul. Firmele care se confruntă cu lipsa de lichidităţi şi au datorii de plătit către stat, bănci sau furnizori nu trebuie să aştepte declanşarea acestei proceduri, care se încheie, în peste 90% din situaţii, cu falimentul.
Începând din ianuarie 2010, antreprenorii pot aborda procedura concordatului preventiv, care le permite să-şi reeşaloneze datoriile şi, în cele din urmă,
să-şi păstreze afacerea.
În acelaşi timp, mandatul ad-hoc dă posibilitatea firmelor să negocieze confidenţial cu creditorii şi în cel mult 90 de zile să-şi rezolve problema. „Aceste soluţii se negociază cu asistenţa unui profesionist în lichidare şi poate duce chiar la stingerea unor datorii", spune avocatul Dinu Petre, de la Cunescu, Balaciu şi Asociaţii.
Băncile nu sunt interesate
Potrivit lui Petre, băncile mari sunt foarte reticente la aceste proceduri, din poziţia lor de creditori privilegiaţi. De ce? În cazul insolvenţei, acestea - alături de stat - sunt primele care-şi recuperează datoriile. Nu acelaşi lucru se poate spune despre furnizori. „Creditorii chirografari sunt la coada listei de plată şi rămân cu creanţele neîncasate, chiar dacă sunt majoritari", arată avocatul.
La rândul său, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă (UNPIR), Arin Octav Stănescu, spune despre concordatul preventiv că este o măsură eficientă de prevenire a insolvenţei şi confirmă reticenţa instituţiilor de credit în a se implica în noile proceduri. „Nu ştiu de ce băncile nu sunt de acord cu nimic. Ele ocupă un loc important în topul creditorilor şi vor să vadă cum pot să-şi recupereze datoriile mai repede", este părere Stănescu.
Credite rostogolite
Acesta adaugă că Banca Mondială chiar a elaborat un ghid de recuperare a datoriilor în afara instanţei, pe care instituţiile de credit îl ignoră. „Ştiţi cu ce sunt de acord băncile? Sunt de acord să rostogolească creditele până la capăt, adică să-şi împingă rezolvarea problemelor pe altă dată", precizează preşedintele UNPIR.
Prim-vicepreşedintele Raiffeisen Bank, Marinel Burduja, spune că băncile nu şi-au făcut încă o analiză de impact a acestor măsuri, acesta fiind singurul motiv pentru care nu sunt total deschise acestor proceduri. „E un domeniu profesional destul de nou şi nu l-am luat în calcul deocamdată. Nu ştim cum ar putea eficientiza activitatea de recuperare a creanţelor", a declarat Burduja, pentru „Adevărul".
Potrivit lui Dinu Petre, băncile se amăgesc cu insolvenţa, fiindcă procedura durează foarte mult, depăşind chiar şi zece ani în cazul Băncii Turco-Române.
Avantaje în faţa insolvenţei
În cadrul procedurii concordatului preventiv şi a mandatului ad-hoc (CP&M), conducerea activităţii este doar asistată pe o perioadă determinată de timp. În cazul insolvenţei este realizată de administrator sau lichidator. Primele două sunt rapide, spre deosebire de insolvenţă care implică o procedură de lungă durată.
La CP&M activitatea debitorului în dificultate se desfăşoară normal, scopul fiind acela de a salva compania. În cadrul insolvenţei se valorifică exclusiv activele debitorului şi creanţele neîncasate, iar în cazul CP&M se valorifică potenţialul economic, rezultatul activităţii şi se recuperează cel puţin 50% din creanţe, de preferat 100%. În cazul insolvenţei, gradul de recuperare este mai mic (datele publicate indică un procent de sub 10%).