Magdalena Boiangiu

Firesc, ziarele nu s-au «bătut» pentru ştirea trecerii în nefiinţă a Magdalenei Boiangiu. Pentru că ea n-a fost nici Mihaela Rădulescu, nici Andreea Marin...

A murit Magdalena Boiangiu. O ştire care n-a stârnit prea multe valuri în presă, cu excepţia ziarului „Adevărul“, unde distinsa doamnă făcea parte din corpul de comentatori ai publicaţiei. O ştire reflectată discret, precum a fost şi Magdalena Boiangiu.

Firesc, ziarele nu s-au „bătut“ pentru această ştire.

Pentru că Magdalena Boiangiu n-a fost nici Mihaela Rădulescu, nici Andreea Marin. Şi, mai mult ca sigur, pentru marea majoritate a publicului, numele său nu spunea mare lucru. Altfel ar fi stat lucrurile dacă era vorba de Sexy Brăileanca, de pildă... Însă, dacă dumneavoastră, cei care citiţi aceste rânduri, sunteşi interesaţi de politica externă, de evoluţiile globale - nu neapărat de testamentul lui Michael Jackson - sigur aţi auzit de Magdalena Boiangiu.

Dacă vă place teatrul, dacă vă adânciţi, din când în când, în lectura publicaţiilor culturale, sigur aţi auzit de Magdalena Boiangiu. Dacă în timpul liber preferaţi o carte cărţilor de joc, sigur aţi auzit de Magdalena Boiangiu. Şi dacă vă sunt familiare toate aceste lucruri, ştiţi, desigur, că ne-a părăsit un OM deosebit.

Un om cu o deschidere culturală remarcabilă, un comentator profund şi echilibrat, un analist al fenomenelor globale care nu se oprea niciodată la poleiala strălucitoare pe care o aştern televiziunile peste orice eveniment şi, mai presus de toate, un om de o modestie, de o discreţie şi de un bun-simţ rare în breasla noastră. Colegii de la „Adevărul“ şi de la „Dilema veche“ ştiu despre ce vorbesc.

A fost atât de discretă încât n-a vrut nici măcar să-i „deranjeze“ pe cei din jur cu suferinţa sa. Când am aflat de boala cumplită care o măcina, în urmă cu câteva luni, am încercat s-o ajutăm în măsura în care aşa ceva mai era posibil. Ne-a refuzat.

A continuat să-şi predea articolele până în urmă cu două-trei săptămâni înainte de trecerea dincolo... Mai mult, cei care i-au fost apropiaţi spun că şi-a păstrat tonusul, simţul umorului, vorbele bune şi atitudinea pozitivă până în ultima clipă. A murit la fel cum a trăit: într-o discreţie absolută. A cerut să fie incinerată, pentru că-i displăceau ceremoniile. „Vă trăsnesc dacă vă prind că-mi faceţi coroane sau vreo ceremonie!“, îi spunea colegului său, omul de cultură şi Redactorul-şef al „Dilemei vechi“, Mircea Vasilescu.

Când se duce un astfel de om te încearcă un sentiment de regret amarnic, pentru că n-ai avut mai mult timp să stai de vorbă cu el şi mai ales pentru că, luaţi de vâltoarea evenimentelor zilnice, uităm să ne preţuim valorile. Din păcate, ne scăldăm într-o dulce mediocritate şi aplaudăm în special non-valorile. Dacă am avea mai mulţi oameni ca Magdalena Boiangiu în fiecare domeniu, vă asigur că România ar arăta cu totul altfel. Dumnezeu s-o odihnească în pace!