Magazinele de produse naturiste aduc profituri de zeci de mii de euro

se reduce destul de mult în favoarea ceaiurilor reci îmbuteliate."Ceaiurile cu efecte terapeutice se vând bine tot anul, însă iarna vânzările pe acest segment explodează", spune Constantin

se reduce destul de mult în favoarea ceaiurilor reci îmbuteliate.
"Ceaiurile cu efecte terapeutice se vând bine tot anul, însă iarna vânzările pe acest segment explodează", spune Constantin Enache, proprietarul a două magazine de plante din Capitală. El spune că un "plafar" este profitabil atunci când pe rafturi ai la vânzare de la ceai de gălbenele, până la şampon de urzică, untul pământului, ierburi aromate, siropuri şi produse apicole. "Nu poţi vinde tei, mentă şi coada şoricelului şi să te aştepţi să ai şi profit. Aceste produse se găsesc în orice supermarket", a mai adăugat Enache.
Cristina Marin, proprietara unui alt magazin specializat din Bucureşti susţine însă exact contrariul. "Oamenii nu intră într-un plafar decât dacă au nevoie de un ceai medicinal. Dacă vor ceaiuri de fructe sau miere de albine, le pot achiziţiona de la supermarket.
Primul şi cel mai dificil obstacol pe care îl întâlneşti atunci când începi acest business este găsirea unui spaţiu care să-ţi asigure un număr mare de clienţi pe zi. Poziţionarea magazinului într-o zonă cu vad (la parterul unui bloc, în incinta unei pieţe sau a unui hipermarket) este foarte importantă. "Pieţele agroalimentare reprezintă cea mai bună alegere, pentru că publicul-ţintă al magazinelor de produse din plante, format din cumpărători de peste 45 de ani, îl găseşti, de obicei, în aceste locuri", consideră Constantin Enache. Nu este foarte avantajos să alegi centrul oraşului, pentru că aici chiria este foarte scumpă. Spre exemplu, în oraşele mari, tarifele pentru un spaţiu comercial sunt până la 1.000 de euro pe metrul pătrat pe an. Produsele din plante au un termen de garanţie foarte mare, deci aprovizionarea poate fi făcută o dată la 2-3 luni. Astfel, banii nefiind rulaţi lunar, trebuie gândită bine strategia de achiziţie a mărfii.
Publicul-ţintă - pensionarii şi "naturiştii"
Cristina Marin a pornit în afacere cu aproximativ 25.000 de euro, din care 5.000 de euro au fost necesari aprovizionării magazinului. Restul au fost necesari pentru plata chiriei spaţiului comercial pe o perioadă mai lungă de timp. "În condiţiile în care medicamentele din farmacii s-au scumpit enorm în ultimul timp, produsele naturiste chiar reprezintă o alternativă mai avantajoasă", explică Marin. "Vindem în medie în valoare de 1.000-1.500 de lei zilnic, dar avem perioade când vânzările pot creşte până la 3.000 de lei pe zi. Clienţii noştri sunt în general pensionarii, care suferă de anumite afecţiuni şi nu au bani de medicamente, dar şi tinerii care au o anumită educaţie în ceea ce priveşte medicina naturistă", a mai adăugat Marin. Anual, magazinul Cristinei Marin generează o cifră de afaceri de circa 400.000-450.000 lei. Ea spune că perioada octombire-aprilie este cea mai profitabilă, pentru că vânzările sunt aproape duble faţă de cele din restul anului.
Dacă înainte de 1990, plantele medicinale proveneau numai din culturile autohtone şi se distribuiau doar în reţeaua de magazine Plafar, astăzi, importurile, mai ales cele din Polonia şi Germania, asigură aproape jumătate din totalul pieţei de ceaiuri. Lupta se dă pe segmentul ceaiurilor "de băut" (ceaiuri de fructe, ceaiul negru, verde sau siropuri naturale din plante), însă şi cele din plante medicinale câştigă din ce în ce mai mult teren.
Firma Rocris din Iaşi deţine două magazine de tip plafar şi două magazine alimentare, toate situate în pieţele din oraş. Proprietarul firmei, Cristian Lupu, spune că magazinele de plante medicinale aduc un profit mult mai mare decât cele alimentare. "Investiţia într-un magazin de plante medicinale este mică, pentru că nu ai nevoie de atâtea avize câte necesită un chioşc alimentar. Cel mai bine se vând ceaiurile cu efecte terapeutice, apoi produsele apicole şi cosmeticele pe bază de plante.
Importurile domină piaţa
Numărul magazinelor de plante medicinale şi al farmaciilor naturiste a crescut foarte mult, iar Societatea Naţională Plafar se luptă să nu dea faliment. Statul este unicul acţionar al Plafar, prin Ministerul Economiei şi Comerţului, însă, luna trecută, compania a fost propusă pentru privatizare. Decizia de privatizare a fost luată în urma pierderilor înregistrate de Plafar, care s-au ridicat în 2005 la peste 1 milion de euro. Principalii jucători de pe piaţa plantelor medicinale spun că oricum fabricile societăţii care au mai rămas ar fi fost închise de UE la 1 ianuarie 2007, din cauza tehnologiei învechite.
"Vremurile când străinii cumpărau cu bani grei tincturile şi extractele fabricate de Plafar s-au dus", spune Cristian Lupu. "Coriandrul încă mai merge la export, pentru că îl cumpără arabii şi asiaticii, care îl folosesc la mâncare sau îl consumă în stare naturală. Zecile de hectare de coriandru de la Rast au fost însă inundate anul acesta", a mai adăugat Lupu.
Principalii jucători de pe piaţa ceaiurilor din plante şi fructe sunt Fares Bio Vital - o societate care s-a rupt de Plafar, Celmar şi Novaplus.
Fares a făcut o mişcare inteligentă în 1990, când s-a despărţit de Plafar, iar în 1995 s-a privatizat, capitalul fiind 100% românesc. "În 2002, compania deţinea mai mult de jumătate din producţia totală de plante medicinale şi aromatice a României, având 250 de hectare de plantaţii", susţine Adelina Hanciu, reprezentantul Fares. Astăzi, compania are 145 de angajaţi şi o cifră de afaceri de peste 3 milioane de euro.
Novaplus şi Celmar importă ceaiuri la plic din Polonia. "Novaplus deţine o cotă de 51% din piaţa ceaiurilor de fructe şi are o cifră de afaceri care se ridică la 2,2 milioane de euro. Numai în Bucureşti avem peste 1.000 de clienţi", spune Novac Gruia, director executiv, al Novaplus.
Potrivit acestuia, produsele care se consumă merg pe două direcţii: pe de o parte sunt ceaiurile "de băut", adică ceaiurile de fructe (care se beau în loc de suc, cafea etc.). Acestea au volume mari datorită adresabilităţii foarte largi; ele se găsesc atât în magazinele de tip alimentar (indiferent de mărime), pe retail, dar şi în farmacii, şi magazinele naturiste. Pe de altă parte este piaţa produselor care folosesc la tratamentul unor afecţiuni (şi aici e vorba nu doar de ceaiuri, ci şi de alte forme de condiţionare: tinctură, sirop, unguent etc.), care este mai restrânsă.

Avantajele şi dezavantajele acestui tip de business
Avantaje
n Populaţia percepe aceste produse pe bază de plante ca fiind benefice şi fără efecte secundare.
* Trendul pieţei este ascendent, la nivelul întregii Europe
* Investiţia este relativ mică, iar perioada de amortizare nu depăşeşte 2-3 ani.
* Produsele nu sunt perisabile. Astfel, dacă într-o lună vânzările merg prost, marfa nu îşi pierde garanţia.
Dezavantaje:
* În anotimpul cald, vânzările pe segmentul ceaiurilor cu efecte terapeutice sunt mult mai mici, iar un "plafar" dotat numai cu ceaiuri de fructe şi produse aromate nu va face faţă concurenţei. Aceste produse se vând foarte bine în magazinele alimentare şi în hipermarketuri.
* Concurenţa pe acest segment este din ce în ce mai mare, iar pentru ca succesul să fie garantat este nevoie de investiţii suplimentare în promovare (reviste, ziare, internet).
* Vânzătorii unui astfel de magazin trebuie instruiţi pentru a putea da indicaţii terapeutice celor care suferă de anumite boli şi solicită informaţii.

Radiografia afacerii
* Este nevoie de un spaţiu de minimum 20 de metri pătraţi, dotat cu rafturi, bine închis şi aerisit, de preferinţă climatizat.
* Poziţionarea - la parterul unui bloc situat la stradă, zonă cu trafic intens, pieţe sau în incinta unui supermarket.
* Pentru aprovizionare, puteţi apela la furnizorii interni sau, în cazul în care aveţi o reţea de magazine, puteţi importa direct de la producători. Specialiştii recomandă ca, pentru un număr de la 1 la 5 puncte comerciale, aprovizionarea să se facă o dată pe lună de la furnizorii interni.
* Investiţia iniţială: minimum 25.000 de euro (în această sumă fiind inclusă chiria şi amenajarea spaţiului, aprovizionarea magazinului, plata utilităţilor, salariul angajaţilor, acte firmă)