„Lumea bună“ a Bucureştilor e pe Beller

Strada cafenelelor este celebră pentru preţurile exorbitante şi vedetele care-şi fac veacul aici. Bucureşti, Piaţa Dorobanţi, strada Radu Beller. Aici, pe o distanţăde 150 de metri, milionarii îşi beau cafeaua laolaltă cu puştii de bani gata şi blondele ieşite la agăţat.

Când două averi bucureştene, de câteva milioane de euro, au ceva de discutat, se întâlnesc la o cafenea din Dorobanţi. Serios! Nu vin singure, de capul lor, vin „însoţite” de nişte bărbaţi plinuţi, care îşi parchează Mercedes-urile şi BMW-urile pe trecerea de pietoni, au ochelari de soare pe ochi (indiferent de anotimp) şi servesc un energizant la micul dejun. Cu paiul.

Cafenea, lângă cafenea, lângă altă cafenea, bancară, italiană, turcească, kitschioasă, toate pline încă de la ora 11.00. De ce şi-or da toţi întâlnire aici...?

O cafea şi un sandvici cu cartofi prăjiţi

La orele prânzului, cafenelele de pe Radu Beller devin un fel de MacDonald’s de la Unirii: loc de întâlnire.Aproximativ 2.400 de cafele se consumă în fiecare zi pe Radu Beller, strada cea mai înţesată de cafenele din Bucureşti. Altfel spus, fiecare din cele aproximativ nouă cafenele de pe Radu Beller foloseşte zilnic circa două kilograme de cafea, din care se fac cam 260 de espresso-uri. Nu e mult, mâncarea se vinde mult mai bine, apreciază barmanii, iar turul dintr-o cafenea în alta ne lămureşte.

Prea puţini consumatori vin pe Radu Beller pentru cafea. Se bea şi ceai, apă plată cu lămâie, spirtoase, dar, mai ales, se mănâncă. Fetele, cu salatele de crudităţi, iar bărbaţii, cu sandviciurile. Cel puţin aşa descriu barmanii profilul consumatorului.
Cafeaua se bea în special dimineaţa, iar în timpul zilei şi seara comenzile merg în special pe mâncare şi băuturi alcoolice – mai ales bere şi vin.

Aşa că “vadul de cafenele”, singurul şi atât de celebru în Capitală, este mai degrabă un “vad al bistro-urilor”. Fosta cafenea Chez Paul din Piaţa Dorobanţilor tocmai s-a închis, iar pe locul ei se va deschide o patiserie. Peste drum, la Snack Attack, cafeaua e bună, dar nu poate fi luată decât la pachet.

Mai jos, înspre Floreasca, sunt French Bakery şi Eatery, care vând şi cafea, dar sunt specializaţi mai ales pe sandviciuri, pateuri şi salate. Cele două localuri nu arată oricum foarte business. Deşi s-a amestecat printre cafenele, nici Belle Epoque nu este o cafenea în adevăratul sens al cuvântului.

La intrare te izbeşte un iz de omletă, nu greţos, dar ne aşteptam totuşi la mirosul înţepător de cafea. Doar vreo 10 specialităţi pe bază de cafea în meniu, pe când gustările cu preţuri ameţitoare ocupă câteva pagini bune. La fel şi cocktailurile pe bază de alcool.

Afaceri, fiţe şi reviste de scandal

Vinerea trecută, pe la ora 11.00, deputatul şi omul de afaceri Relu Fenechiu şi-a parcat BMW-ul X6 cu numere de Iaşi în faţa cafenelei Turabo. S-a aşezat la o masă cu vedere la stradă şi a vorbit la telefon. Cu câteva săptămâni în urmă, intrând la Ambiance Cafe, am crezut că se filmează vreo emisiune sportivă. Victor Becali, Cristi Borcea, Vasile Turcu, Ilie Dumitrescu, toţi la Ambiance.

Am mai venit şi în alte zile şi i-am văzut pe Olăroiu, pe Giovani Becali şi pe alţi oameni de afaceri din imobiliare. În general, clienţii cafenelelor de Dorobanţi discută despre afaceri, piaţă de capital, citesc ziare cu profil financiar şi îşi pun scrumiera pe laptop. High Heels, Turabo, BT Café şi Ambiance sunt cunoscute ca fiind cafenele de business.

În realitate, lucrurile stau altfel. Cafeneaua Turabo abundă în contradicţii. Televizoarele rulează – fără sunet – pe o televiziune de muzică, U TV, iar în surdină se aude un fel de muzică de club. La intrare te întâmpină „Ziarul Financiar“, dar exact lângă masă sunt aşezate “strategic” revistele de scandal „Spy“ şi „Cancan“.

Lângă masa noastră, un client este absorbit de cafea – ei, în sfârşit! – şi o carte de Dan Brown. Ne-am fi aşteptat totuşi la „Execution”, cartea de “căpătâi” a managerilor de la noi, sau măcar la „Cum să devii un manager de succes în 10 zile”. Pe trotuarul din faţa acestor cafenele stau cerşetori şi câini vagabonzi. Vizavi de Turabo Cafe, e piaţa. Tarabe, chioşcuri de ziare, brazi de Crăciun trântiţi pe trotuar...

Mizerie şi lux

Toate produsele din această zonă sunt de câteva ori mai scumpe decât în orice cartier al Bucureştiului. Vagabonzii care păzesc maşinile bogaţilor în parcare îşi iau între 5 şi 10 lei de maşină. Cerşetorii care au prins un loc în faţă la Turabo sau la BT Cafe... nu ştiu ce sunt monedele. Iau numai bani de hârtie.

Iar câinii fără stăpân de aici au cercel în ureche şi mai capătă resturi de la un sandvici club, o specialitate, ceva, nu o merdenea ca cei din piaţă. Amestecul de fiţe, oameni de afaceri, vedete, câini vagabonzi şi cerşetori este unul urât. Patronii localurilor din această zonă însă sunt cei mai fericiţi.

Ei nu sunt afectaţi de criza financiară, pentru că telefoanele sună şi mesele se rezervă cu câteva ore înainte. Preţurile piperate atrag ca un magnet bogaţii Bucureştilor, care dau, fără să se uite, 40 de lei pe un fel de mâncare şi 17 lei pe o gură de cafea. 

Clienţii business, 50% din încasări

În medie, oamenii de afaceri reprezintă circa jumătate din clienţii lanţurilor de cafenele de la noi. Procentajul se apropie de 100% pentru cafenelele Centro, aşezate în parcuri de business, ajunge chiar la 70%  în cazul City Café, şi la 50% în cazul lanţului de restaurante La Mama şi al cafenelelor Cafepedia.

În cazul lanţului de cafenele Turabo, clienţii de business au o pondere de 35-40%, în timp ce segmentul clienţilor între 18 şi 25 de ani, studenţi, tineri sau liber-profesionişti are o pondere de circa 35%.

Cafenelele aşezate în malluri au, în schimb, categorii de clienţi mai diluate. Dar aşezarea în imediata apropriere a magazinelor dă businessului mai multă siguranţă, după cum explică Tudor Niculescu, proprietarul lanţului Turabo. “Încasările sunt sigure dacă alegi să deschizi o cafenea într-un mall faţă de o locaţie stradală.

Am încercat şi eu spaţiile comerciale, însă chiriile erau exorbitante şi nici ideea de business astfel construită nu m-a încântat. Am continuat apoi cu cafenele noi la stradă”, spune Niculescu. Un tip diferit de lanţ de cafenele construieşte Radu Octavian, care deschide cafenele în interiorul librăriilor Diverta.

Cafea la ibric de 700.000 de euro zilnic

Românii consumă în medie o singură ceaşcă de cafea pe zi, preparată la ibric, şi ies “la cafea” ca să socializeze, nu neapărat să guste dintr-una, rezultă din studiile de piaţă.

Potrivit estimărilor producătorului de cafea Strauss Grup, prezent pe piaţă cu marca Don Café (fosta Elita), românii cumpără într-un an cafea în valoare de peste 250 milioane de euro, adică de aproape 700.0000 de euro într-o singura zi. Se estimează că în cafenele, restaurante şi alte locaţii din afara locuinţei proprii se bea sensibil mai puţină cafea. Cea mai bine vândută cafea pentru acasă este Don Café, în timp ce lider pe away-from-home este marca italienească Illy.

Ca tendinţă de consum, românii preferă cafeaua neagră, prăjită şi măcinată. “Românii nu obişnuiesc să bea cafea în oraş, deşi unii dintre ei ies foarte des”, rezumă Matanya Schwartz, managerul Strauss Romania, paradoxul pieţei româneşti.

Şi mai e problemă: la o populaţie de peste două milioane de locuitori, Bucureştiul are puţin peste 1.000 de restaurante şi circa 300 de cafenele, în vreme ce oraşe turistice precum Parisul, cu o populaţie de 10 milioane, au peste 30.000 de restaurante şi cafenele. “Raportul Bucureşti/Paris este de un restaurant pentru 2.000 de locuitori, comparativ cu unul pentru 300 de locuitori. Piaţa cafenelelor este încă în stadiu de creştere”, se arată într-un studiu Eurisko.