Noua Lege a falimentului pune punct tergiversarilor in reorganizarea si falimentul unei companii

Debitorul - obligat sa puna pe masa toate informatiile cerute cu privire la activitatea si averea sa

Reorganizarea unei companii nu va putea depasi 2 ani si va trebui sa indice clar perspectivele de redresare ale acesteia, prevede forma finala a Legii falimentului, publicata in Monitorul Oficial. Solicitata cu insistenta de forurile europene, modificarea Legii falimentului stabileste conditiile de redresare a unei companii, cele in care se poate pronunta falimentul, dar si obligatiile tuturor partilor implicate. In cazul reorganizarii, legea pune punct tergiversarilor prin care o companie falimentara putea fi mentinuta in viata sub pretextul reorganizarii. Astfel, pentru a fi viabil, un plan de reorganizare va trebui sa tina cont de mijloacele financiare disponibile, de cererea pietei si sa cuprinda masuri conforme cu interesele creditorilor, ale membrilor sau asociatilor/actionarilor. Mai mult, acest plan va stabili daca si in ce masura debitorul, membrii grupului de interes economic sau asociatii vor fi descarcati de raspundere si, respectiv, despagubirile ce urmeaza a fi oferite in caz de faliment. Daca debitorul nu se conformeaza planului, administratorul sau oricare dintre creditori poate solicita oricand judecatorului sindic intrarea in faliment. O prevedere ce nu exista anterior este cea potrivit careia, atunci cand administratorul sau lichidatorul considera necesar, organele de politie, jandarmerie sau alti agenti ai fortei publice sunt obligati sa-i acorde sprijinul necesar indeplinirii atributiilor sale. Procedura reorganizarii sau falimentului incepe pe baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditori. Conditia principala este ca societatea sa fi incetat platile fata de creditori de cel putin 30 de zile. In cazul raporturilor de munca sau civile, sumele restante trebuie sa depaseasca 6 salarii medii pe economie pentru a se putea solicita intrarea in faliment sau reorganizare, iar in celelalte cazuri, sumele datorate trebuie sa fie peste echivalentul in lei a 3.000 euro.
Averile, la bataie!
In forma actuala, Legea falimentului obliga debitorul sa puna la dispozitia administratorului sau lichidatorului toate informatiile cerute de acestia cu privire la activitatea si averea sa, precum si lista platilor si transferurilor facute in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii. Refuzul debitorului, administratorului sau directorului societatii de a pune la dispozitia persoanelor abilitate documentele si informatiile prevazute de lege se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda. Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul in care debitorul impiedica autoritatile, cu rea-credinta, sa intocmeasca documentatia respectiva. Una dintre cele mai importante prevederi ale legii este cea prin care judecatorul sindic poate dispune ca o parte din obligatiile debitorului ajuns in faliment sa fie suportate de conducerea companiei - administratori, directori, cenzori si de orice alta persoana. Managerii societatii pot raspunde cu propria avere in urmatoarele situatii: daca au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane, daca au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; au dispus in interes personal continuarea unei activitati care ducea in mod vadit la incetarea de plati, au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile, au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice; au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati sau in luna anterioara incetarii platilor au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori. In maximum 60 de zile de la desemnarea sa, administratorul societatii va prezenta judecatorului-sindic un raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia falimentului, cu mentionarea persoanelor responsabile. Raportul va indica daca exista o posibilitate reala de reorganizare efectiva, iar in caz contrar va propune intrarea in faliment. Decizia finala este supusa adunarii generale a creditorilor. Administratorul sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul sindic actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii. Noua Lege a falimentului mai stabileste ca lichidarea unei companii incepe imediat dupa finalizarea inventarierii bunurilor din averea debitorului. Inchiderea dosarului are loc printr-o sentinta numai dupa indeplinirea tuturor obligatiilor de plata asumate in planul de reorganizare sau faliment. Procedura de faliment va fi incheieta numai atunci cand judecatorul sindic aproba raportul final, cand toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite, iar fondurile nereclamate au fost depuse la banca. Dupa inchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silita vor fi depuse intr-un cont bancar distinct la dispozitia judecatorului sindic pentru distribuirea acestor sume, in conditiile legii.