"Lasă, lasă, lasă că ne-ntoarcem noi acasă!"

Vineri, DVD-ul cu producţia "Nemuritorii" va putea fi cumpărat împreună cu ziarul "Adevărul" La doi ani după moartea domnitorului român, câţiva viteji din oastea lui Mihai Viteazul duc

Vineri, DVD-ul cu producţia "Nemuritorii" va putea fi cumpărat împreună cu ziarul "Adevărul"

La doi ani după moartea domnitorului român, câţiva viteji din oastea lui Mihai Viteazul duc în ţară steagul Unirii şi o ladă cu pretinsa avere a domnitorului.

"Am vrut să fac o serie de filme despre 13 nemuritori care să apară în epoci diferite", mărturiseşte regizorul filmului. "<> ar fi fost primul dintre ele. Vă aduceţi aminte scena mormintelor care aveau sus, la căpătâi, personajele vii, în picioare lângă cruce, privind la aparatul de filmare?

Momentul cel mai important din istoria românilor a fost Unirea lui Mihai Viteazul (1599-1600). Am ales 13 foşti luptători ai lui Mihai care rămăseseră în Austria. Eu cred că subiectul filmului e sublim prin eroismul acestor oameni. Ei duc steagul lui Mihai şi o ladă cu pretinsa avere a domnitorului, dar care, de fapt, era plină cu pietre."

Străin în propria ţară

"Ajunşi în ţară - continuă el-, sunt omorâţi de armata română unită cu cea turcească. Aceasta e partea politică a filmului. La fiecare film din seria despre care vorbeam, aş fi început cu cei 13 care apar lângă mormintele lor din 1603. Şi aşa, trecând personajele prin diferite epoci, ajungeam până în ziua de astăzi. Era un gând măreţ şi un patriotism adevărat", spune Sergiu Nicolaescu.

Regizorul povesteşte că prin 1948 a cunoscut în familia sa un anumit Renne Cancicov, fost ministru pe vremea lui Antonescu.

Acest om i-a dat o poezie scrisă în închisoare. A pierdut-o, dar îşi aminteşte din ea un singur vers: "Iar pe străzi lozinci străine erau scrise". "Era vorba, explică Nicolaescu, despre un prizonier care se întoarce în ţară şi se simte un străin. Acest lucru, adâncindu-l şi mai mult, voiam să-l transmit. Nu s-a putut, cu tot succesul filmului."

Filmările la "Nemuritorii" au durat aproximativ trei luni şi au fost făcute în fostul RDG, în Dobrogea şi la Bucureşti.

"Dobrogea a fost întotdeauna cel mai drag pământ pe care mi-am dorit să filmez", spune regizorul care adaugă că a dat roluri diferite marilor actori, adăugând şi cascadori.

Refacerea unui ideal atins

Ineditul rolurilor a atras pe toată lumea, era o provocare pentru fiecare.Pelicula a avut un mare succes, oriunde a rulat. Publicul a înţeles, e de părere regizorul, că cei 13 doreau restabilirea ordinii lui Mihai, refacerea unui ideal atins şi apoi pierdut, adică Unirea.

"Cred că filmul <> dădea speranţa publicului din România comunistă că o revenire la normalitate, la libertate, la starea, la ordinea dinainte nu este ceva total utopic.

Muzica e a lui Tiberiu Olah şi am folosit şi câteva piese ale formaţiei Phoenix, un fel de prelucrări de folclor care apăruseră cu ceva timp înainte pe un disc. Membrii formaţiei au fugit în Germania, iar Securitatea mi-a cerut să-i scot de pe generic. Am refuzat, şi filmul a ieşit cu genericul iniţial şi fără modificări", declară Nicolaescu.

Scene pline de imaginaţie

Alături de ingredientul muzicii de calitate, de jocul excepţional al actorilor şi de ineditul scenariului, succesul peliculei se datorează numeroaselor scene de facturi diferite, făcute cu imaginaţie şi foarte gustate de public.
"Cât despre secvenţa cu caii (n.r. - în care eroii stau îngropaţi până la gât în nisip), spune regizorul, caii nu văd sub ei, dar aud bine şi feresc obiectele zgomotoase.

Am aplicat această teorie, cu mari riscuri, pe actori şi pe cascadori. Cazacii şi mongolii îşi omorau prizonierii printr-o astfel de metodă. Aşa că salvatoare e ideea căpitanului Andrei de a cânta <> ".

Replici celebre, fotografii, ringtonuri, interviuri şi articole inedite găsiţi pe www.filmeleadevarul.ro

Cred că filmul <> dădea speranţa publicului din România comunistă că o revenire la normalitate, la libertate, la starea, la ordinea dinainte nu este ceva total utopic
Sergiu Nicolaescu,
regizor