Krugman: Aşa se termină epopeea euro, cu bunga-bunga

Până nu de mult, liderii europeni susţineau sus şi tare că Grecia nu trebuie să iasă din zona euro şi, mai mult, că este capabilă să-şi plătească datoriile. Acum, când Italia este aproape de a se da cu capul de stânci, e greu de crezut că zona euro o să supravieţuiască, scrie Paul Krugman, laureat al premiului Nobel pentru Economie, într-un editorial publicat de „The International Herald Tribune".

Comentariul său, intitulat „Legends of the fail", joc de cuvinte care face trimitere la filmul „Legends of the fall" („Legendele toamnei"), începe cu o prezumţie hilară şi sumbră în acelaşi timp: „Iată cum se termină epopeea euro - nu cu un bang, ci cu bunga-bunga".

Şi aici Krugman este subtil. „Bunga-bunga" a fost termenul folosit pentru a descrie faimoasele petreceri cu prostituate ale premierului italian, Silvio Berlusconi.

Naşterea monedei unice europene a fost una dintre acele idei care încalcă orice linie ideologică, susţine economistul.

Atenţie la ideile false!

Acum, când proiectul euro este pe butuci, ce lecţie putem trage?

Krugman spune că a auzit două idei, ambele false: că problemele Europei reflectă, în general, eşecul statelor care acordă un interes mare protecţiei sociale şi că această criză va însemna o austeritate fiscală iminentă în Statele Unite.

Dacă ne uităm în lume, vedem că factorul determinant pentru dobânda-cheie nu este nivelul datoriei guvernamentale, ci nivelul împrumuturilor în moneda proprie, arată Krugman, dând exemplu aici Japonia, care este mai îndatorată decât Italia, şi Marea Britanie, care arată mai rău decât Spania din punct de vedere fiscal.

Iată de unde vine avantajul SUA, care se împrumută în dolari.

Mai mult, ţările din zona euro nu pot emite monedă, nici măcar în situaţii de urgenţă.

Eşec general al măsurilor de austeritate

Analistul subliniază eşecul general al măsurilor de austeritate, în condiţiile în care niciun stat cu datorii mari nu a reuşit să revină pe şine. Spre exemplu, Irlanda, care a tăiat la sânge, tot are randamentul obligaţiunilor mai mare de 8%, adică stă mai rău decât Italia.

Morala acestei poveşti: feriţi-vă de acei ideologi care transformă criza europeană în beneficiul propriei agende. Altfel, avertizează Krugman, riscăm să ne creăm propriile probleme, diferite de cele ale Europei, dar cel puţin la fel de grave.