Investitorii din sectorul energetic şi-au pus contractele pe masă

Contrar, poate, aşteptărilor multora, şase contracte de privatizare a companiilor din domeniul energetic au fost ieri făcute publice. Ce efecte pe termen lung va avea acest exerciţiu forţat de

Contrar, poate, aşteptărilor multora, şase contracte de privatizare a companiilor din domeniul energetic au fost ieri făcute publice. Ce efecte pe termen lung va avea acest exerciţiu forţat de transparenţă, deocamdată nu se poate spune cu certitudine.
Opt multinaţionale - Gaz de France, OMV-Austria, E.ON Ruhrgas-Germania, E.ON Energie-Germania, Enel-Italia şi CEZ-Cehia au răspuns pozitiv la solicitarea ministrului economiei de desecretizare a contractelor prin care au preluat companiile româneşti din sectorul energetic. Pentru unele dintre aceste companii, expunerea publică a unor contracte de acest tip reprezintă poate o premieră, dincolo de practicile europene uzuale. Boardul CEZ, grupul ceh care a achiziţionat 51% din Electrica Oltenia, susţine că acceptă publicarea unor informaţii de regulă confidenţiale, "dat fiind circumstanţele în România". "Investitor cu reputaţie şi de încredere, CEZ înţelege că, date fiind circumstanţele în România, publicarea contractului de privatizare este în beneficiul Electrica şi MEC, prin urmare este de acord să devieze de la politica normală şi anume că aceste documente constituie informaţie confidenţială. CEZ doreşte să sublinieze faptul că acest acord este dat în circumstanţele de faţă şi nu va prejudicia în nici un fel dreptul CEZ de a-şi asuma în viitor aceste documente ca informaţie confidenţială", arată investitorii cehi.
La fel, reprezentanţii companiei germane E.ON Ruhrgas, acţionarul majoritar al Distrigaz Nord, actualmente E.ON Gaz România, susţin că au fost de acord cu publicarea contractului de privatizare, "deşi nu există nici o practică internaţională consacrată" în acest sens.
În timp ce investitorii străini au adoptat această poziţie, oamenii de afaceri români cred că odată cu publicarea contractelor de privatizare statul va fi mai atent de acum înainte cum negociază în interesul public. Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), susţine că prin aceasta s-a dat un semnal că mediul românesc este unul transparent şi în ceea ce priveşte marile contracte cu partenerii străini. Cu atât mai mult cu cât ceea ce reflectă aceste contracte este o disproporţie în poziţia de negociere între statul român şi multinaţionale, crede oficialul AOAR. "Nu cred că respectivele clauze de secretizare au fost cerute de statul român. Publicarea acestor contracte va aduce negociatorii pe poziţii de echilibru, mai ales că, ştiind că lucrurile vor deveni publice, instituţiile statului vor avea mai multă grijă cum negociază, pentru că vor ţine la imginea lor", a declarat, pentru Adevărul, Pogonaru.
Avocatul Gheorghe Piperea, de la casa de avocatură Piperea şi Asociaţii, a declarat că este surpins de decizia de a publica contractele. "Probabil consultanţii sau cumpărătorii s-au simţit cu musca pe căciulă sau sunt speriaţi de ceva", a spus Piperea. "Practica noastră, din punct de vedere politico-juridic, din ultimii zece ani a fost că, fără nici un fel de excepţii, contractele de privatizare sunt secrete, de la Romtelecom, Sidex, Alro şi Petrom", a adăugat avocatul. Potrivit acestuia, publicarea contractelor este binevenită, pentru că astfel ne vom putea da seama, după 15 ani, dacă privatizarea a avut efectele scontate sau a fost un eşec în lanţ, atâta timp cât, la noi, privatizarea părea mai mult "un scop în sine". Mai mult, în opinia sa, atât timp cât un contract nu conţine secrete de stat sau secrete comerciale acesta trebuie să fie făcut public. Potrivit lui Piperea, la contractul de privatizare a Petrom a fost încheiat un act adiţional cu ANRGN, prin care s-a prelungit perioada de concesiune cu o perioadă nedeterminată, până la epuizarea resurselor. În acest fel, însă, susţine Piperea, concesiunea a devenit dispoziţie de vânzare, lucru pe care legea îl interzice.
Ce scrie în contractele de privatizare
Cel mai controversat contract de privatizare de la care a pornit şi necesitatea publicării tuturor contractelor din energie este cel al companiei Petrom. Dintre clauzele contractuale încheiate între cele două entităţi, spicuim câteva: statul român nu poate modifica şase articole din Codul fiscal până în 2014, fiind obligat să menţină nivelul actual al redevenţei, precum şi modalitatea de calcul a acesteia timp de 10 ani; de asemenea, potrivit strategiei de personal, la finele anului 2006 este prevăzut un număr de 38.200 angajaţi, iar la sfârşitului anului 2009 de 22.630 salariaţi. Pe de altă parte, Electrica Dobrogea, cumpărată de italienii de la Enel, nu-şi va schimba acţionariatul, nu se va diviza şi nu-şi va putea schimba sediul până la mijlocul anului 2008. Timp de patru ani de la momentul privatizării, grupul italian ENEL nu va avea voie să vândă nici una dintre acţiunile deţinute la Electrica Dobrogea, cu excepţia ENEL Distribuzione Spa.
Distrigaz Nord a primit, în momentul privatizării, un ajutor de stat de peste 288 de milioane de lei pentru ştergerea datoriilor către Romgaz, Transgaz şi Petrom. Mai mult decât atât, serviciul de distribuţie a gazelor naturale a fost cesionat exclusiv către Distrigaz Nord, respectiv Distrigaz Sud, pe o perioadă de 49 de ani, în zonele în care societatea deţine în proprietate sau exploatează reţelele de distribuţie. În plus, în favoarea celor două companii a fost emisă o licenţă de furnizare a gazelor naturale pentru 30 de ani. În ceea ce priveşte Distrigaz Sud, Gaz de France poate opera vânzări de active din cadrul companiei, după cinci ani de la încheierea contractului de privatizare, cu condiţia să achite în contul statului român o penalizare de 12,7 milioane euro. Statul român