Investitorii români nu sunt interesaţi de fondurile cu capital de risc

Fondurile autohtone cu capital de risc (private equity funds) nu îşi vor face prea curând apariţia, principalele piedici fiind sumele importante ce trebuie atrase în acest sens, dar şi

Fondurile autohtone cu capital de risc (private equity funds) nu îşi vor face prea curând apariţia, principalele piedici fiind sumele importante ce trebuie atrase în acest sens, dar şi legislaţia rigidă şi gradul de risc ridicat.
Mecanismul de funcţionare al unui fond cu capital de risc presupune investirea sumelor atrase, cu precădere, în companii închise. Ulterior, fondul se implică în administrarea şi dezvoltarea afacerilor societăţilor respective, iar după o anumită perioadă de timp, în medie de trei-cinci ani, afacerea este vândută. Desigur, nu există o regulă privind durata investiţiei, ieşirea dintr-o afacere putând fi realizată înainte sau după termenul mediu prevăzut iniţial pentru investiţie, în funcţie de oportunităţile din piaţă. "Activitatea unui fond cu capital de risc este foarte specializată, presupunând cunoştinţe solide privind evaluarea companiei. Aceasta întrucât investim în special în societăţi închise, iar dacă am judecat corect de la început, ieşirea din afacerea respectivă este foarte greu de realizat", a declarat, pentru Adevărul, Gelu Tudose, managing director la New Europe Capital, societate de administrare a fondurilor de private equity.
În România şi-au făcut apariţia în ultimii ani o serie de fonduri străine cu capital de risc. Majoritatea investiţiilor efectuate de acestea pe piaţa autohtonă s-au dovedit foarte profitabile.
Reticenţă şi legislaţie precară
Din păcate, până acum, nu a fost înfiinţat niciun fond de private equity local. "Pentru ridicarea unui fond cu capital de risc sunt necesare sume consistente. La noi, principalii finanţatori ai unui astfel de vehicul ar fi persoanele cu mulţi bani, societăţile de asigurări şi fondurile de pensii", precizează Gelu Tudose. Luând fiecare categorie în parte, constatăm că potenţialul de finanţare a unor vehicule de investiţii cu capital de risc este foarte redus. Astfel, românii cu mulţi bani sunt, de regulă, antreprenori, investind în afaceri proprii. Cât priveşte fondurile de pensii, reglementările în vigoare nu le permit acestora efectuarea de plasamente în fonduri cu capital de risc. "Probabil este vorba de o carenţă legislativă. Fondurile de pensii ar trebui să poată efectua plasamente în private equity în limita a 5% din active. În strainătate, spre exemplu, politica de investiţii a fondurilor de pensii include plasamente alternative, unde se încadrează fondurile cu capital de risc, aurul, real estate şi altele", afirmă Gelu Tudose.
În cazul societăţilor de asigurări, normele în vigoare permit efectuarea de plasamente în fonduri de private equity, după cum a declarat, pentru Adevărul, Gheorghe Grad, director executiv la UNSICAR.
Probabil tocmai din cauza posibilităţilor reduse de atragere a investitorilor, până acum nu s-a pus problema creării unui fond românesc de private equity.
Nu numai România se confruntă cu dificultăţi privind dezvoltarea industriei fondurilor cu capital de risc, ci toate ţările ex-comuniste. Potrivit "Raportului privind tranziţia în 2006", realizat de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD), dezvoltarea pieţei fondurilor cu capital de risc din statele foste comuniste necesită o relaxare a reglementărilor legale, precum şi investiţii din partea firmelor locale de asigurări şi a fondurilor de pensii. În 2005, fondurile cu capital de risc au atras 1,6 miliarde de dolari, echivalentul a 25% din