Inflaţie sub 3%, abia în 2010

Planurile de adoptare a monedei unice europene euro par să se îndepărteze. După ce, în urmă cu câţiva ani, era avansat un calendar pentru anii 2010-2012, acesta a fost devansat pentru

Planurile de adoptare a monedei unice europene euro par să se îndepărteze. După ce, în urmă cu câţiva ani, era avansat un calendar pentru anii 2010-2012, acesta a fost devansat pentru perioada 2012-2014. Dar o dată sigură nu poate fi avansată, mai ales că analiştii economici spun că inflaţia va scădea sub 3% abia în 2010.
Procesul de dezinflaţie va încetini foarte mult. După ce economia românească a cunoscut reduceri ale ratei anuale a inflaţiei cu circa 20 puncte procentuale la începutul anilor 2000, scăderea sub pragul de 3% - care indică îndeplinirea unui criteriu de convergenţă cu zona euro - se va realiza abia în anul 2010. Dragoş Cabat, vicepreşedintele Asociaţiei CFA România, consideră că Banca Naţională nu are cum să reducă mai repede rata anuală a inflaţiei, astfel încât să vedem, înainte de 2010, un ritm al preţurilor de consum sub 3%. Ionuţ Dumitru, economistul-şef în cadrul Raiffeisen Bank România, precizează că, pentru a îndeplini criteriile de convergenţă la zona euro, inflaţia ar trebui să fie, în momentul de faţă, de circa 2,6%-2,7%.
Astfel, adoptarea euro în România este imposibil să se petreacă mai repede de 2012. Chiar s-ar putea amâna câţiva ani, pentru că, deşi momentul începerii procesului de adoptare a monedei unice europene este stabilit de autorităţile din România, momentul efectiv al adoptării este totuşi stabilit de Comisia Europeană (CE). Adică, oficialii europeni nu aprobă intrarea unui stat în zona euro decât atunci când sunt convinşi că economia respectivă poate rezista unor şocuri, iar perioada minimă de testare a economiei este de doi ani.
Unul dintre principalele motive pentru care inflaţia nu va încetini prea repede ţine de efectul de convergenţă reală a preţurilor (efectul Balassa - Samuelson). Adică, în anii următori, cel puţin o parte din preţuri vor continua să crească, astfel încât să ajungă la acelaşi nivel cu cel din statele Uniunii Europene. Chiar şi în ultimul raport asupra inflaţiei, oficialii Băncii Naţionale au precizat că, în 2007, unele preţuri se vor majora, iar altele s-ar putea reduce, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană.
Totuşi, efectele aderării asupra preţurilor se vor resimţi pe o perioadă mai lungă de timp. Ionuţ Dumitru estimează că o majorare, în medie, de 2,2%-2,3% a preţurilor bunurilor şi serviciilor va proveni numai din integrarea României în Uniunea Europeană.
Dragoş Cabat subliniază că, pentru a avea o rată a inflaţie sub 3%, înseamnă ca economia românească să se fi integrat în cea a Uniunii Europene, adică dezvoltarea economică să înregistreze un ritm de 3,5%-4%. "Atât timp cât avem o creştere a produsului intern brut de cel puţin 5%-5,5%, este imposibil pentru BNR să scadă rata inflaţiei sub 3%", subliniază Dragoş Cabat.
Totodată, trebuie ţinut cont de faptul că, în momentul în care se va hotărî trecerea la moneda unică europeană, economia românească va pierde independenţa politicii monetare. Adică, deciziile de modificare a dobânzii de intervenţie vor fi luate de Banca Central Europeană, nu de oficialii Băncii Naţionale. Ionuţ Dumitru subliniază faptul că această situaţie expune economia la riscuri asimetrice. Spre exemplu, statele din zona euro s-ar putea confrunta cu presiuni inflaţioniste, ceea ce va determina majorarea dobânzii de politică monetară, încetinind creşterea economică. Dar economia românească ar putea avea nevoie de un nivel mai redus al dobânzii, care să încurajeze dezvoltarea şi reducerea decalajului faţă de celelalte state din zona euro. Totuşi, aşa cum au demonstrat celelalte state, avantajele adoptării euro sunt mai importante decât dezavantajele, adaugă economistul-şef al Raiffeisen Bank. Unul dintre acestea ţine de faptul că, prin adoptarea euro, este eliminat riscul valutar, cu efecte benefice asupra comerţului exterior (circa 70% din exporturile şi importurile româneşti sunt realizate cu state din UE).
Însă, până la adoptarea euro, economia românească trebuie, pe lângă lângă scăderea inflaţiei la 3%, să realizeze reformele structurale necesare convergenţei reale la economia europeană.

Adoptarea euro nu este o opţiune pentru statele membre UE, ci o obligaţie. Singurele ţări care au derogare definitivă de la această obligaţie sunt Marea Britanie şi Danemarca. Anul trecut, unii oficiali italieni au cerut chiar organizarea unui referendum pentru renunţarea la euro şi reîntoarcerea la lira italiană. În acel moment, economia Italiei intra în recesiune şi nu putea fi încurajată printr-o politică monetară independentă. De fapt, aceasta este principala critică adusă monedei unice europene pierderea independenţei monetare.