Indienii atacă piaţa europeană a confecţiilor prin România

Scăderea constantă a producţiei, dar şi a exporturilor în domeniul industriei textile îngrijorează mediul de afaceri autohton. În condiţiile în care lohnul migrează tot mai către Est, în

Scăderea constantă a producţiei, dar şi a exporturilor în domeniul industriei textile îngrijorează mediul de afaceri autohton. În condiţiile în care lohnul migrează tot mai către Est, în ţări în care mâna de lucru este mai ieftină, textiliştii români caută soluţii de redresare a businessului, care reprezenta anul trecut aproximativ 20% din exportul naţional.
O posibilă soluţie este dată de preşedintele Federaţiei Organizaţiilor Exportatorilor Indieni (FIEO), Sharad Kumar Saraf, el însuşi conducătorul unei companii textile al cărui volum de producţie este comparabil cu al întregii industrii de profil din România. Saraf crede că firmele româneşti ar trebui să acorde o tot mai mică importanţă lohnului şi să se axeze pe o producţie de calitate, pentru că pe segmentul producerii de materii prime India şi China sunt foarte greu de concurat. "După experienţa lohnului, România trebuie să promoveze şi să treacă la un alt nivel al industriei textile, câştigându-şi statutul de ţară producătoare", spune preşedintele FIEO. Pentru a face însă acest lucru, textiliştii români ar trebui să încheie parteneriate cu firme indiene. "Industria textilă primară, de fibre şi ţesături, reprezintă doar 16% din piaţa românească, iar indienii se axează în special pe acest domeniu. De aceea, industriile textile din cele două ţări sunt mai degrabă complementare decât aflate în concurenţă pe acelaşi segment de piaţă", spune Maria Grapini, preşedintele Federaţiei Patronale a Industriei Uşoare (FEPAIUS).
Iminenta aderare a României la Uniunea Europeană îi nelinişteşte pe jucătorii de pe piaţa industriei uşoare. Celor mai mulţi dintre ei le lipseşte talia pentru a putea face faţă competiţiei de pe piaţa liberă, în condiţiile în care ţări precum Cehia, Ungaria, Estonia şi Lituania reprezintă deja serioase ameninţări. Astfel, dintr-un total de peste 9.000 de firme cu acest domeniu de activitate, doar puţin peste trei sute pot fi considerate companii mari. "Aproximativ 5.700 de întreprinderi au însă mai puţin de 10 angajaţi, iar pericolele integrării sunt foarte mari în special pentru această categorie de firme", afirmă Maria Grapini. Firmele indiene ar putea prelua din mers personal bine calificat, şi cu siguranţă vor face acest lucru. Poate şi pentru că, prin relocarea de unităţi de producţie în România, companiile indiene vor produce direct în spaţiul Uniunii Europene, având avantajul personalităţii juridice româneşti.
În prezent, piaţa românească a industriei uşoare numără un total de 322.000 de angajaţi, cu aproape jumătate de milion de persoane mai puţin decât în 1989. Această scădere nu este însă datorată doar închiderii de capacităţi de producţie, ci are la bază şi un proces de retehnologizare şi de sporire a productivităţii muncii. "Tocmai aceste lucruri ne dau şansa de a rămâne pe piaţă şi după integrare", spune Maria Grapini.
Unul dintre punctele evident slabe ale industriei textile autohtone este lipsa materiilor prime de pe piaţa internă. Soluţia în acest domeniu, pentru a avea în continuare o producţie masivă, chiar şi în lipsa lohnului, ar fi relaţia directă cu pieţele axate pe producţia de materii prime, de genul Indiei. O altă slăbiciune a acestei ramuri a economiei româneşti este lipsa propriilor reţele de distribuţie pe pieţele externe şi, în special, pe cea a Uniunii Europene, unde concurenţa chineză, indiană şi turcă ameninţă să ne scoată din piaţă.