Încotro se îndreaptă mineritul românesc?

Ministerul Economiei va elabora până la finele anului o strategie a industriei mineritului pentru perioada 2010-2020. Cărbunele va continua să asigure 40% din producţia de energie. Compania Naţională a Huilei va intra în insolvenţă, pentru că datoriile nu pot fi şterse, iar activitatea minieră va fi preluată de unul dintre cei doi giganţi energetici.

După mai mulţi ani în care Compania Naţională a Huilei (CNH) a fost cap de listă în topul celor mai mari datornici la stat, a venit vremea ca problema datoriilor istorice, care se ridică la un miliard de euro, să fie tranşată.

„Am făcut demersuri la Bruxelles pentru ştergerea acestor datorii, însă lucrurile sunt delicate, întrucât datoriile la bugetele speciale, adică sănătate, şomaj, pensii, nu puteau fi şterse. Ele înseamnă 40% din totalul datoriei, deci o ştergere parţială nu rezolva cu nimic problema CNH", a declarat, pentru „Adevărul", Mihai-Sorin Găman, director general al Direcţiei Generale pentru Resurse Minerale din Ministerul Economiei. Potrivit acestuia, nici eşalonarea datoriilor nu era o soluţie.

„Chiar dacă eşalonam aceste sume pentru 10 ani, de exemplu, trebuia să dăm cărbune o săptămână pe lună numai pentru plata datoriilor, lucru practic imposibil", a arătat oficialul.

În aceste condiţii, autorităţile au decis să adopte o metodă convenită şi cu Fondul Monetar Internaţional, respectiv insolvenţa companiei, urmând ca activitatea minieră să fie inclusă în Hidroenergetica - una din cele două noi companii care vor rezulta în urma organizării sectorului energetic de stat.

CNH a subvenţionat populaţia

Aceste datorii datează din anii 1993-1994 şi au fost cauzate de politica guvernelor de a ţine sub control preţul energiei pentru populaţie, tarife care nu a crescut odată cu costurile de producţie.

„Niciodată subvenţia acordată nu a fost la nivelul necesar. Deci, într-un fel sau altul, ca să mă exprim plastic, CNH a subvenţionat buzunarele oamenilor", spune Găman. În 2007, CNH a trebuit să opteze pentru tipul de subvenţie: cea pentru producţie, care a fost aplicată de România, şi ajutorul de stat pentru investiţii.

„Dacă renunţam la subvenţia pe producţie şi mergeam pe cea pentru investiţii, compania se închidea, pentru că nu putea reduce costurile de producţie până la nivelul preţului de pe piaţa huilei", a adăugat oficialul ministerial. Găman a explicat că realizarea unor investiţii în sectorul huilei va fi posibilă doar începând cu includerea în Hidroenergetica.

„În această nouă entitate, huila poate fi un centru de cost, care va fi suportat din bugetul consolidat al companiei, adică din profitul celorlalte companii (n.r. - care vor fi cuprinse în Hidroenergetica, majoritatea hidrocentrale)", arată reprezentantul ministerului.

Subvenţiile vor continua

În ceea ce priveşte continuarea subveţiilor din 2011, când expiră termenul stabilit prin regulamentul european în domeniu, Găman spune că, aproape sigur, subveţiile pentru huilă vor continua, chiar dacă sub altă formă. Aceasta deoarece Uniunea Europeană pune un accent din ce în ce mai mare pe valorificarea resurselor interne, iar multe dintre ţările UE, precum Germania, Polonia, Cehia şi Spania, au o activitate minieră intensă.

„Sunt mai multe variante în discuţie la Bruxelles, printre care acordarea subvenţiilor pe regula ajutorului general de stat. O decizie va fi luată până în toamnă. Noi ne-am manifestat dorinţa să continuăm activitatea sub forma care există acum", a precizat Găman.

Tot în toamnă, Guvernul României va aproba hotărârea care va reglementa noua strategie pentru industria mineritului din perioada 2010-2020. Ideea care stă la baza documentului este aceea că sectorul cărbunelui va continua să reprezinte cea mai importantă resursă energetică a ţării, 30-40% din electricitate urmând să fie produsă din lignit.

În plus, companiile româneşti vor putea concesiona zăcăminte în alte ţări, un exemplu la acest capitol fiind intenţia României de a extrage şi importa uraniu din Kazahstan, în perspectiva realizării reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă.

Potrivit lui Mihai-Sorin Găman, în câteva săptămâni va fi adoptat un act normativ care va da posibilitatea firmelor private să concesioneze şi zăcămintele din minele cuprinse în programul de închidere. Începând cu 1996, au fost aprobate 10 hotărâri de Guvern pentru închiderea a 550 de mine care nu mai erau viabile economic.

Lucrările s-au terminat la 175 dintre acestea, 87 sunt în curs de închidere, iar la 288 de exploatări nu au început încă procedurile. În ultimii 12 ani, statul a alocat de la buget 230 de milioane de euro pentru închiderea minelor, iar restul lucrărilor vor necesita încă un miliard de euro până cel puţin în 2017.

Diferenţa dintre huilă şi lignit

Sectorul lignitului a fost ferit de problemele de la huilă, pentru că explotarea este realizată la suprafaţă, nu în subteran, iar costurile sunt mult mai mici. Astfel că tehnologia existentă în prezent în Oltenia este una dintre cele mai performante din Europa.