Ilie Şerbănescu: "Trebuie pus capăt furtului cel mare"

Independenţii nu au ce căuta pe scena politică românească pentru că sunt sabotaţi, crede analistul economic Ilie Şerbănescu, fost ministru al reformei în primul guvern al CDR. "La masa

Independenţii nu au ce căuta pe scena politică românească pentru că sunt sabotaţi, crede analistul economic Ilie Şerbănescu, fost ministru al reformei în primul guvern al CDR.

"La masa Adevărului", el s-a declarat convins că oriunde în lume sunt grupuri de interese care câştigă de pe urma statului, numai că la noi profiturile oneroase ale acestora ajung la 70%. Ilie Şerbănescu spune că românii ar duce-o mai bine dacă "băieţii deştepţi" şi-ar opri doar 30 de procente şi dacă banii destinaţi proiectelor sociale s-ar cheltui cu responsabilitate.

Fostul ministru al reformei crede că economia românească nu se ameliorează din cauza grupurilor de interese

Adevărul: Dacă aţi fi ministrul economiei, care ar fi primele trei măsuri nepopulare pe care le-aţi lua?

Ilie Şerbănescu: Nu se pot lua niciun fel de măsuri. Independenţii nu au ce să caute pe scena politică românească. Dar dacă e să facem un exerciţiu de imaginaţie, în primul rând trebuie pus capăt furtului cel mare. Eu nu zic să nu se fure, că nu se poate altfel, dar trebuie schimbată ponderea.

Ce să mai fure, că privatizările s-au cam terminat?

Achiziţiile publice nu s-au terminat. Problema este ca, în loc să mai rămână doar 30 la sută pentru ţară, să ia 70 la sută ţara.

Credeţi că acum rămâne 30 la sută pentru ţară?

Eu aşa cred. Din ce "se aranjează", doar 30 la sută este pentru ţară. Şi trebuie ajuns la 70 la sută. Problema este foarte simplă din acest punct de vedere. După aproape 20 de ani, există 150 de kilometri de autostradă, infrastructura rutieră este într-o stare jalnică, nu mai vorbesc de drumurile comunale şi forestiere, care sunt într-o stare critică.

Nu vă puteţi închipui cât este de distrusă infrastructura feroviară! Putem să continuăm cu exemplele: unde sunt spitale noi, unde sunt şcoli noi, aţi văzut vreun stadion nou, vreo sală de spectacol nouă?! Nu ştiu ce s-a rezolvat din aducţiunea de apă şi canalizare în mediul rural. Lucrurile astea contează! O parte din banii alocaţi pentru astfel de proiecte nu au ajuns acolo, ci în vile.

Cât de mulţi bani negri sunt pe piaţa românească?

Sunt enorm de mulţi!

Nu credeţi că totul ţine de funcţionalitatea justiţiei?

Sunt perfect de acord cu dvs. Nu ştiu ce capacităţi există de a înfiinţa o justiţie. Da, am spus "a înfiinţa"! Mai este şi alt aspect: dacă statul nu s-ar lăsa furat, care ar mai fi problema justiţiei?

Care este a doua măsură pe care aţi lua-o în calitate de ministru al economiei?

A doua măsură - prioritizarea cheltuielilor. Mie mi se pare că nu am cum să iau de la oameni impozite, mai mult, să introduc nişte măsuri dure împotriva celor care nu-şi plătesc impozitele, dacă nu le ofer o cheltuire serioasă, rezonabilă, a banilor din punct de vedere social.

Nimeni nu zice să introducem statul asistenţial. A treia măsură ar fi reorganizarea asistenţei sociale, pentru că noi avem opt-zece milioane de asistaţi la 18 milioane de locuitori, câţi or mai fi rămas în România. Un stat cu aşa ceva nu poate să funcţioneze. Asistenţa trebuie să se ducă la cei nevoiaşi, nu la toată lumea. Dar trebuie ceva extrem de dur.

Trebuie voinţă politică...

Voinţă politică! Pe urmă, prioritizarea este foarte importantă. Să ştiu ce am de făcut, în ce direcţie fac. Nu mă apuc să fac industrii de care nu mai am nevoie.

Vedeţi pe cineva de pe scena politică în stare să implementeze asemenea măsuri?

În situaţia asta trebuie să existe un partid, pentru că un singur om, oricât ar fi de providenţial, nu poate face mare lucru. În momentul de faţă, scena politică presupune o conducere prin coaliţii şi dintr-o dată apare compromisul.

Dacă e să facem un exerciţiu de imaginaţie, în primul rând trebuie pus capăt furtului cel mare. Eu nu zic să nu se fure, că nu se poate altfel, dar trebuie schimbată ponderea.
Ilie Şerbănescu,
fost ministru

Avem opt-zece milioane de asistaţi la 18 milioane de locuitori, câţi or mai fi rămas în România. Un stat cu aşa ceva nu poate să funcţioneze.
Ilie Şerbănescu,
fost ministru

Carte de vizita

- s-a născut pe 20 iulie 1942, la Bucureşti
- doctor în economie (1976)
- autor al unor lucrări, printre care "Reforma economică în România: jumătăţile de măsură dublează costurile sociale" (1994) şi "România sub tirania cifrelor mici" (2002, Columbia University)

Cel mai redutabil adversar

Nu cred că am un adversar, pentru că am marea calitate, din punct de vedere românesc, să nu reprezint nimic. Sunt un lup singuratic. Sunt privit ca atare. Cred că mai am şi marele avantaj că, după mai multe cicluri de alternanţă la putere, în spiritul celei mai bune democraţii, şi-au dat seama oamenii că nu sunt un pericol. Am nişte naivităţi în sensul că mai ţin cu România, dacă mai există, şi sper ca aceia care - conştient sau inconştient - o duc spre a deveni un teritoriu, şi nu o ţară, să nu reuşească. Aceştia sunt adversarii mei.

Sper ca aceia care - conştient sau inconştient - duc România spre a deveni un teritoriu, şi nu o ţară, să nu reuşească
Ilie Şerbănescu,
fost ministru

"Am coborât cu schiurile din Mont Blanc"

Cred că lucrul cel mai formidabil pe care l-am făcut eu în viaţă, dincolo de cele publice şi familiale, este că am coborât cu schiurile din Mont Blanc, la 7 aprilie 2000. Eram deja la o vârstă matusalemică.

Acolo poţi să te duci până la 3.900 de metri cu o telecabină. A fost mai complexă situaţia, am venit din partea italiană, am coborât 20 şi ceva de kilometri pe schiuri, pe urmă m-am urcat la 3.900 de metri, am coborât în "căldare" - că altă cale nu e - iar apoi am urcat cu schiurile în picioare până în partea franceză a masivului. Erau vreo 600 de metri diferenţă de nivel.

"Politicile de mediu sunt dezastruoase"

Iubesc schiul! În fiecare săptămână, dacă nu plouă, mă duc în munţi. Pot să spun că am făcut toţi munţii României şi că am dreptul să mă duc în munţii din străinătate pentru că pe ăştia din ţară i-am cutreierat. Din Cerna până în Rodna şi Maramureş, sistematic.

Trist este că în privinţa politicilor de mediu dezastrul continuă. Ce mai salvează munţii României? Faptul că sunt vreo două milioane şi jumătate de hectare de pădure fără drumuri şi nu se poate pătrunde la distrugere.

Cei care exploatează în momentul de faţă jefuiesc până unde se poate ajunge. Un alt avantaj este că nu există cabane de creastă. Singura cabană de creastă este Podragu, în Făgăraş, care este la 2.000 de metri. Asta înseamnă că acolo nu se prăjesc mititei, ceea ce este o binefacere. În plus, fiecare drum, de la o cabană la alta, trebuie să înceapă cu un urcuş de şapte-opt sute de metri.

Pot să spun că am făcut toţi munţii României şi că am dreptul să mă duc în munţii din străinătate pentru că pe ăştia din ţară i-am cutreierat
Ilie Şerbănescu,
fost ministru

"Politicienii noştri sunt toţi importatori"

Vi se pare că partidele, aşa cum sunt ele, au puterea de a analiza obiectiv riscurile economice?

Nu. Eu am o teorie care mi se pare foarte concretă. Politicienii noştri, cu două-trei excepţii notabile, sunt importatori. Toţi îmbogăţiţii României, adevăraţi, neadevăraţi sau doar suspectaţi! Spuneţi-mi unul care este exportator! Că au făcut şmecherii imobiliare e acelaşi lucru. Şi atunci eu nu mă mir că nu există, ca în alte ţări, politici economice care să sprijine exporturile "pe dedesubt".

Dar cele 20 de miliarde de euro, de cât exportăm, de unde vin? Totuşi, cineva exportă!

Exportă străinii. Asta nu spunem noi! Şi importurile le fac tot străinii, numai că ei, pe structura investiţiilor făcute aici, realizează mai mult import decât export. Şi la Dacia dacă se duce cineva şi face analiza e mai mult import decât export. De ce? Pentru că ei şi-au adus furnizorii lor; ei vin aici cu întreaga reţea de aprovizionare.
Problema e că ei exportă profiturile.

Statul român are pârghiile necesare ca să regleze aceste aspecte?

Nu, nu mai are. Pentru că pârghii nu înseamnă numai taxele. Practic, numai fiscalitatea mai e în mâna statului, în rest vedeţi şi dvs. Pentru România, prin intrarea în Uniunea Europeană, s-a deschis o piaţă formidabilă, oportunităţi formidabile de 500 de milioane de consumatori. Dar noi nu avem "jucători" şi, mai ales, nu avem "campioni".

Prin "campioni" vă referiţi la firmele mari care produc?

Firme mari, puternice, care au capacitatea să aibă o prezenţă în piaţa regională sau mondială. Italienii au pe lângă "Fiat" 100 de întreprinderi mici şi mijlocii. Într-o paranteză vreau să spun că tema asta cu sprijinirea întreprinderilor mici şi mijlocii e o balivernă în România. Dacă eu n-am întreprinderi mari, n-au pe lângă cine să trăiască întreprinderile mici şi mijlocii.

Oamenii "din umbră"

Sunt nişte oameni din structurile puterii care au înţeles că nu vreau răul, ci binele acestei ţări - atât cât mai există -, iar alţii sunt cei care merg pe stradă, mă iau de mână şi îmi spun: "Noi suntem cu dumneavoastră!".

Pe cei din structurile puterii nu vreau să-i nominalizez pentru că sunt probabili. Sunt destul de mulţi, dar, repet, sunt probabili. Pe de altă parte, nu îmi pare rău că am intrat în Cabinetul Ciorbea. A fost o experienţă extraordinară, chiar dacă am fost un fel de paiaţă. Eram într-o situaţie strict kafkiană - ministru al unui minister care nu exista.

Sunt nişte oameni din structurile puterii care au înţeles că nu vreau răul, ci binele acestei ţări
Ilie Şerbănescu,
fost ministru

"Pensiile vor da totul peste cap"

Ce ne puteţi spune despre datoria externă?

Aproape 50 din cele 60 şi ceva de miliarde de euro datorie externă nu sunt ale unor entităţi româneşti, sunt ale unor entităţi străine. 20 de miliarde sunt sigur ale băncilor străine în România.

Cât din această sumă e destinată producţiei pentru export?

O parte infimă! Din îndatorarea asta de peste 60 de miliarde cred că nici 10 miliarde nu sunt destinate producţiei pentru export. Din păcate, în România nu se fac cercetări şi analize serioase pe acest domeniu.

Pe ideea că nu avem altă opţiune, trebuie să apelăm la investiţii străine, dar sunt două lucruri care, după părerea mea, nu au legătură. Una este că eu nu am altă măsură şi alta e să decelez la ce să mă aştept. Şi atunci este clar: 20 de miliarde sunt ale băncilor, care sunt aproape toate străine. Băncile le-au luat doar ca să dea credit.

Banii sunt luaţi de la centralele băncilor...

Da, dar în statistici sau în conturile României sumele respective se trec ca împrumuturi externe.

V-am întrebat pentru că în alte ţări cred că e cam acelaşi lucru. Nu e nicio problemă cu străinii, dar toţi cei care merg acolo produc pentru exportul din ţara respectivă.

Nu chiar toţi. În Cehia se întâmplă asta, în Slovacia, în Ungaria. Nu sunt în grupul acesta România, Bulgaria, ţările baltice. Creşterea e zero, tinde spre zero în ţările baltice, inflaţia a revenit la două cifre şi acum, onor băncile care au adus ţările baltice în această situaţie, băncile suedeze se chinuiesc să găsească o ieşire, împreună cu guvernele de acolo.

Ce preconizaţi pentru 2009 în România, din punct de vedere economic?

Pentru 2009, după părerea mea, se vor strânge laolaltă câteva scadenţe. Scadenţa pensiilor, asta în plan bugetar, şi va fi o mare problemă. Va fi mult mai grav dacă nu se va renunţa la promisiuni şi se va forţa bugetul pentru că vor trebui să găsească cel puţin două miliarde de euro din alte surse decât cele ale sistemului de pensii. Acest lucru va da peste cap totul. A doua scadenţă, trebuie să fie foarte clar, sunt investiţiile străine care vor trece pe ieşire.

Următorul guvern va fi unul de sacrificiu?

Acest guvern a fost, cred eu, conştient de ceea ce face. El nu va mai fi atunci. Nu ştiu câţi oameni din actualul guvern vor mai fi atunci. Cred că sunt convinşi că nu vor mai fi şi atunci gândesc că se va descurca noul guvern cu chestiunea asta.

Suntem în situaţia de la sfârşitul anului 1996?

Da. Au şi venit în politică nişte oameni care nu ştiau cu ce se mănâncă chestiunile astea.

Aproape 50 din cele 60 şi ceva de miliarde de euro datorie externă nu sunt ale unor entităţi româneşti, sunt ale unor entităţi străine
Ilie Şerbănescu,
fost ministru