Firmele din industria ceramicii, în pragul falimentului

O parte dintre firmele care activează în industria gresiei şi a faianţei riscă să intre în faliment, din cauza costurilor logistice din ce în ce mai ridicate, dublate de posibilitatea

O parte dintre firmele care activează în industria gresiei şi a faianţei riscă să intre în faliment, din cauza costurilor logistice din ce în ce mai ridicate, dublate de posibilitatea intrării pe piaţa autohtonă a unor jucători internaţionali din domeniu. Estimările reprezentanţilor din industrie pornesc de la experienţa Poloniei, Ungariei şi Cehiei, ţări în care, după integrare, aproximativ 30-35% din companiile de specialitate au dat faliment, fiind înlocuite de marile reţele de distribuţie.
"Costurile aferente logisticii sunt în creştere continuă. Dacă la începutul anului, acestea reprezentau 25% din totalul cifrei de afaceri, pentru finele lui 2006, au ajuns la 37%, dintr-o cifră de afaceri de 5 milioane de euro, cât estimăm că vom atinge", a declarat, într-o conferinţă de presă, Cosmin Păun, acţionar al grupului Pazo Grup, compania care importă pe piaţa românească produsele de ceramică marca Marazzi. Astfel, costul de transport aferent unui camion încărcat cu marfă în valoare de 10.000 de euro ajunge la 2.700 de euro, punctul de plecare fiind nordul Italiei. În 2005, preţul unui transport similar era de aproximativ 1.700 de euro. Lipsa autorizaţiilor de transport internaţional este principalul aspect care generează această situaţie, iar lucrurile nu par să se îmbunătăţească nici după aderare. "Dacă până acum transportul se realiza pe relaţia cu Iugoslavia, de anul viitor, acesta va fi transferat pe relaţia cu Ungaria. Iar ungurii au introdus o taxă de autostradă pentru cărăuşi în valoare de 525 de euro", spune Păun.
Deşi anul trecut, reprezentanţii din sector estimau o valoare a pieţei româneşti a ceramicii de circa 230 milioane de euro, Lucian Azoiţei, director general al Pazo Grup, consideră că suma este una optimistă. "Anul acesta, piaţa de abia a ajuns la 200 milioane de euro", declară Azoiţei.
În timp ce producătorii autohtonii Sanex şi Cesarom ocupă 50% din piaţa ceramicii, restul este disputată de importatori. Pe segmentul mediu-superior, Marazzi ocupă 22%, principalii săi competitori fiind SSAB şi Delta Design.
Preţul mediu al unui metru pătrat de gresie şi faianţă este de 4-5 euro, putând ajunge şi la peste 20 de euro. Potrivit reprezentanţilor Pazo Grup, jumătate din vânzări merg către sectorul industrial, în timp ce restul se duc spre rezidenţial. Pazo are contracte încheiate cu mai mult de jumătate din cele 10 proiecte rezidenţiale aflate în curs de construcţie în Capitală. Anul trecut, importurile la poarta fabricii au totalizat două milioane de euro, în timp ce anul acesta au ajuns la 2,5 milioane de euro. Grupul Pazo este cel mai mare importator din Europa Centrală şi de Est al brandului Marazzi. Compania are show-room-uri de prezentare în Cluj şi Timişoara şi va deschide în primăvara anului viitor unul la Braşov. Noi centre vor fi amenajate şi în Capitală, investiţia pentru fiecare locaţie în parte cifrându-se în jurul valorii de 400.000 de euro.
Pentru că ştiu foarte bine ce se întâmplă în piaţa imobiliară, cei doi acţionari ai grupului Pazo, Cosmin Păun şi Lucian Azoiţei, vor intra în afaceri şi pe acest segment. Cei doi au în plan construirea unui bloc de locuinţe de lux pe strada Polonă, în plin centrul Bucureştiului, investiţia necesară fiind de 2 milioane de euro. Imobilul va fi gata în toamna anului viitor, va avea o suprafaţă totală de 1.500 de mp şi va cuprinde opt apartamente de lux, ce vor fi destinate în exclusivitate închirierii.
În ceea ce priveşte comportamentul de cumpărare al românilor pentru obiecte ceramice, acesta a înregistrat în ultimul an o schimbare radicală.
Potrivit unui studiu de piaţă realizat de institutul Mia Marketing, la cererea Pazo Grup, perioada după care un consumator român îşi schimbă gresia şi faianţa a scăzut la mai puţin de jumătate, de la o medie de 25 de ani, la circa 10 ani. Explicaţia fenomenului constă în creşterea susţinută a veniturilor disponibile, inclusiv din credite. Azoiţei consideră că este suprinzător faptul că, pentru prima dată în această industrie, nu preţul face diferenţa, ci designul şi calitatea produsului.

Comportamentul de consum, în funcţie de zona geografică:
* Transilvănenii sunt interesaţi în primul rând de raportul calitate/brand/preţ. Se informează des prin vizite la magazinele de specialitate, iar când intenţionează să achiziţioneze gresie şi faianţă ştiu exact ce anume doresc
* Moldovenii se hotărăsc greu, prin vizite succesive la magazinele de specialitate, dar când o fac, achiziţionează cel mai bun produs din piaţă. Pentru ei contează foarte mult şi ceea ce spun cei din jurul lor
* Muntenii şi bucureştenii au început să împrumute un comportament de tip occidental, spontan, caracteristic persoanelor foarte ocupate. Astfel, în momentul în care văd un produs care le satisface cerinţele, îl achiziţionează imediat, fără a mai cere părerea celor din jur. Brandul este cel mai important pentru aceştia, pentru că le conferă garanţia calităţii