Finanţarea datoriei publice, sub presiune

Statul întârzie cu atragerea împrumuturilor în valută de pe piaţa externă. La 29 noiembrie este scadenţa unui împrumut pe piaţa internă de aproape 1,5 miliarde de euro. Oficialii spun că şi-au făcut rezerve, dar incertitudinile persistă.

Au trecut peste trei luni de la anunţarea noii platforme de împrumuturi pe piaţa externă, dar Finanţele nu au ieşit încă în faţa investitorilor străini. Peste trei săptămâni, statul are de refinanţat o datorie scadentă - într-o singură zi - de 1,42 miliarde de euro. La aceasta se adaugă alte credite anterioare cu scadenţe în noiembrie şi decembrie de peste 740 de milioane de euro (contractate în lei).

Potrivit oficialilor din Ministerul Finanţelor, există o rezervă constituită de la începutul anului, care le-ar permite, teoretic, să se refinanţeze rapid în caz de nevoie. Practic, destinaţia acestui buffer o constituie cazurile de criză majoră, cum ar fi riscul de intrare în incapacitate de plată, nicidecum situaţia de a refinanţa un împrumut de 1,42 miliarde de euro. În mod excepţional, însă, o astfel de refinanţare s-ar putea califica la categoria „risc major" pentru actuala situaţie din România. În plus, întârzierile de atragere a împrumuturilor de pe piaţa externă, prin noua strategie anunţată de Finanţe la sfârşitul lunii iulie, nu sunt de natură a calma aşteptările.

Riscuri inerente

Potrivit unor reprezentanţi ai ministerului, decalajul este legat de unele probleme tehnice de implementare a programului „Euro Medium Term Notes" (EMTN). Chiar dacă platforma are scopul de a diversifica strategia de finanţare a datoriei publice, unii economişti spun că ea implică destule riscuri. Potrivit unei analize a Roubini Global Economics (RGE), actuala „aglomerare" a împrumuturilor pe termen scurt, plus datoria contractată în monedă străină (eurobonduri) - având ca raţiune dobânzile sensibil mai mici - vor face România vulnerabilă la crizele de lichidităţi şi riscurile de curs valutar. „Autorităţile au jucat jocul aşteptării, sperând că randamentele pe termen mai lung la titlurile de stat emise pe piaţa internă vor scădea, pe măsură ce România intră pe traseul redresării economice. Acest fapt, însă, nu pare probabil", se arată în analiza economiştilor de la RGE.

De fapt, de la anunţarea noii strategii s-au deteriorat destule aspecte ale economiei, cât să clatine planurile finanţiştilor români. Iar una dintre dovezi este greutatea Finanţelor de a se împrumuta sub pragul de 7% pe titlurile de stat cu scadenţă scurtă. Pentru cele cu scadenţă lungă, acest prag psihologic a fost chiar depăşit. De pildă, economistul ING Vlad Muscalu pune această evoluţie în contextul unei rate a dobânzii de referinţă de 6,25% şi a unor dobânzi pe piaţa interbancară mult sub acest nivel. „Am putea asista la o creştere suplimentară a dobânzilor la titlurile de stat, în condiţiile unor rezultate fiscale incerte şi a unei presiuni datorate inflaţiei destul de ridicate", arată Muscalu.
Opinia economistului este în linie cu cea a specialiştilor de la Roubini Global Economics. Aceştia notează că o scădere a costurilor de finanţare este improbabilă, atât timp cât presiunile inflaţioniste rămân ridicate, iar incertitudinea politică alimentează îngrijorările legate de politica fiscală.

Speranţa în FMI

Economiştii grupului RGE spun că un nou acord cu FMI are tocmai scopul de a câştiga încrederea investitorilor străini în economia României, dar că o nouă înţelegere nu este obligatoriu să scadă presiunea pe randamentele titlurilor de stat.