Adevarul.ro

Balamucul a fost prea mult alimentat de la televizor.

România a intrat deja într-o stare de nervozitate accentuată. Spasmele apar la tot pasul. De la şcolarii care se pregătesc în acest weekend să încheie voios vacanţa şi să revină în şcolile fără profesori până la preşedinte, pe toţi ne lasă nervii. Asta nu mai e criză economică, nu e nici criză morală. Diagnosticul e simplu, nu trebuie decât să chemi psihiatrul. Criză de nervi! De aceea, anunţurile făcute vineri şi ieri de Realitatea TV înseamnă mai mult decât nişte simple ştiri de media. Postul TV a făcut mai întâi o listă neagră. Vedete ca Vadim Tudor, Gigi Becali, Lavinia Şandru sau Aurelian Pavelescu nu vor mai apărea pe post. A lansat apoi public o campanie interactivă sub titlul „Principiile jurnalistice Realitatea TV. Scrie pe cine vrei să vezi la televizor!“

La prima vedere, schimbarea de macaz produsă la întoarcerea lui Sergiu Toader, în fapt creatorul staţiei şi fondatorul celui mai credibil jurnalism TV în ultimul deceniu, e bine-venită. Balamucul a fost prea mult alimentat de la televizor. Iar Realitatea a contribuit şi ea, în ultima vreme mai ales, la această formă de alienare a dezbaterii publice. În primul rând că invitaţii cu abonament zilnic, de genul celor de pe lista neagră, dar mai ales cei de tipul Ioan Ghişe, ţipă întruna. Şi, mai ales, produc doar năduf şi incoerenţă. A venit apoi descoperirea istorică a jurnalistului inchizitor. Sub presiunea cifrelor de audienţă, după succesul de „rating“ al celor doi-trei şefi de ospiciu de la Antena 3, Realitatea a încurajat şi a promovat din plin specia moderatorului oţărât.

Va reuşi, deci, Realitatea să-şi respecte promisiunea? Nu e foarte riscant să alergi după conţinut relevant într-o furtună de mânie alimentată şi de factori obiectivi precum criza economică sau alegerile prezidenţiale? Nu e tocmai această listă neagră un element de subminare a jurnalismului liber şi echidistant? Mulţi dintre noi am aplaudat interzicerea OTV-ului în 2002. La altă scară, e vorba de aceeaşi tentativă de igienizare publică prin reglementare excesivă. Succesul de azi al lui Dan Diaconescu s-a născut şi din victimizarea de acum şapte ani. E imposibil să măsori contribuţia unei instituţii media la modernizarea unui stat. E sigur însă că fără echipa lui Sergiu Toader, în ultimii cinci ani, România ar fi avut un pas mai puţin în evadarea sa din ceaţa post-comunismului.

Realitatea TV va juca în perioada următoare un rol la fel de important. De interpretarea sa gazetărească depind atât viitorul propriei afaceri, cât şi cantitatea de aer respirabil din jurul nostru. Iar soluţia strategică nu poate sta exclusiv în evacuarea invitaţilor care înjură şi sparg pahare în studio. Până la urmă, tot jurnaliştii, alegerile lor şi recursul permanent la conştiinţă fac diferenţa în ochii publicului.