Adevarul.ro

Realitatea nu e cum vrem noi sau partidele noastre. Cu cât o negăm mai înverşunat, cu atât se va răzbuna mai tare.

Ehei, dacă preşedintele Băsescu ar fi vorbit aşa de la început… Dacă, în loc să se certe ani de zile cu ministrul pe care acum îl laudă, deşi până mai ieri îi cerea capul pe tavă, altă făină s-ar fi măcinat la moară. Dacă măcar lunar ar fi adus la cunoştinţa naţiunii o problemă precum cele din ultimele săptămâni, poate că România nu s-ar fi scufundat aşa repede, iar ziua de mâine, care nu aşteaptă invitaţie specială, ne-ar da mai puţini fiori. Spre uimirea mea, aud abia acum, după atâta amar de timp, cuvinte care nu mă enervează şi nici nu-mi jignesc inteligenţa. Nu sunt scoase din burtă, nu sunt minore, nu sunt invenţii. Merită o discuţie serioasă, merită atenţia generală. E drept, însă, că, acum cinci ani, pe când dl Băsescu de-abia candida pentru primul mandat, a mai avut o intervenţie pe tema prostituţiei. Dădea cu precizie locurile şi orele unde dădeai nas în nas cu peştii şi fetiţele. Ca om care străbat săptămânal centrul Bucureştiului, agăţat, agresat, înjurat sau îmbiat de cei care vor să-mi plaseze o fată frumoasă, am apreciat atunci singurul candidat care ştia despre ce vorbeşte. Printre altele, de aia l-am votat.

Puteam să-i ajut şi eu, simplu cetăţean, neplătit din buzunarul public, puteam să le explic unde să mai cotrobăiască, dacă, aşa cum se dovedise, trăiseră în altă ţară, având orbul găinilor. Şi anume, în vecinătatea hotelurilor Ramada, Capitol şi Novotel, pe Calea Moşilor a veche, pe lângă Pro TV şi, fără-ndoială, acolo unde e bătaia peştelui, de la Gara de Nord la Piaţa Matache. Din nefericire, discursul n-a avut nicio urmare. După cinci ani, deşi tot ilegală, prostituţia e în floare, de la traseistele care-ţi strepezesc privirea, trecând prin bordelurile improvizate şi mucegăite, până la animatoarele crescute cu „gheară“ de oţel, pentru distinsa clientelă. Peşti, mafioţi, poliţai corupţi, recepţioneri, parlamentari, personaje sus-puse – o întreagă faună trăieşte şi prosperă de pe urma fabricii de carne umană.

N-am să risc să decid dacă e bine sau rău să o legalizăm. Prejudecăţile mele, modul meu de viaţă, istoria mea personală s-ar putea să mă împingă spre o concluzie greşită. De aceea, încerc să fac o analogie cu liberalizarea valutei, de la începutul anilor ’90. Tot de la tribuna Parlamentului s-au auzit voci şi s-au dat indicăţii, guvernul a pus popreală şi a interzis. Urmarea? Au prosperat şmenarii, maradonarii, clanurile…  O bună parte a Mafiei româneşti îşi are originea în preschimbarea ilegală a valutei. Cei mai încuiaţi parlamentari prevedeau o hemoragie financiară de proporţii dacă i se acordau cetăţeanului încredere şi beneficiul tranzacţiei valutare nelimitate.

De când casele de schimb lucrează la liber, gorilele cu buboaie-n degete şi lanţuri de aur la gârtan, ăia care te-ar fi mâncat dacă nu te lăsai înşelat, au dispărut. A dispărut odată cu ei şi o imensă escrocherie. Dacă ne reîntoarcem la oiţele noastre păcătoase, trebuie să recunoaştem că prostituţia e o meserie care vinde bine. Şi nu poate fi stârpită nici cu glonţul, nici cu vorba bună, pentru că are resurse practic nelimitate. Însă va fi adusă la lumină numai când legiuitorul va binevoi să-şi ia mâinile de la ochi şi de la urechi. Şi să-şi pună puţină frână la organul care vorbeşte fără el. Altfel, vom avea aceleaşi discursuri mobilizatoare, dar numai în preajma alegerilor!