FMI recunoaste ca uneori a gresit tratamentul aplicat Romaniei

* Reprezentantii Fondului admit ca nu au fost inspirati incercand sa trateze simptomele, si nu cauzele derapajelor macro * Directorii FMI isi reproseaza tardiv ca nu au combinat mai devreme reformele micro cu cele macro

Fondul Monetar International (FMI) recunoaste ca a gresit in relatia cu Romania atunci cand a insistat pe stabilitatea macroeconomica fara sa acorde suficienta importanta reformelor structurale. Acesta este doar unul din reprosurile pe care finantatorul mondial si le adreseaza in cel mai recent raport publicat pe siteul sau. Fondul face o retrospectiva a celor 14 ani de negocieri si stand-by-uri cu tara noastra, punctand atat succesele, cat si esecurile politicilor impuse intr-un deceniu si jumatate de tranzitie, in care doar unul din cele cinci acorduri cu Romania a fost dus pana la capat. "Directorii FMI au admis faptul ca au gresit ca nu au luat in considerare avertismentele din economie, care sugerau ca reformele structurale sunt esentiale pentru succesul stabilizarii macroeconomice", se arata in documentul citat. In consecinta, oficialii FMI isi fac mea culpa pentru eroarea de a fi solicitat destul de tarziu combinarea reformelor cu masurile de politica macroeconomica, fapt ce a determinat incetinirea progreselor economice. O alta cauza ce a franat succesul programelor stand-by cu Romania a fost neglijarea problemei arieratelor si a impactului acestora asupra stabilitatii macroeconomice. "Primele trei acorduri stand-by s-au concentrat pe simptomele macroeconomice, neglijand reforma intreprinderilor de stat, privatizarea si reducerea arieratelor", precizeaza documentul FMI. Directorii Fondului subliniaza faptul ca pasul reformelor ar fi fost mai rapid daca ar fi colaborat din timp cu Banca Mondiala in ceea ce priveste programele de restructurare a sectoarelor producatoare de pierderi, respectiv a celor din domeniul mineritului, cailor ferate si energiei. De-abia incepand cu 1999, FMI a inteles ca, fara politici structurale profunde, macrostabilizarea era un succes de scurta durata. Una din cele mai mari erori si nedreptati facute Romaniei a constat in plasarea pe lista tarilor asupra carora plana riscul de intrare in incapacitate de plata. Ca urmare, in 1999, Fondul a conditionat incheierea unui acord cu Romania de gasirea unor creditori privati dispusi sa ne imprumute. Romania a fost impinsa astfel intr-un cerc vicios: creditorii privati nu ne imprumutau pentru ca nu aveam un acord cu FMI, iar Fondul nu incheia acest acord in lipsa unor angajamente cu creditorii privati de pe pietele internationale. In final, dupa ce s-a zbatut intre constrangerile FMI si cele ale pietelor internationale, Romania a reusit sa convinga Fondul asupra ineficacitatii acestei masuri. Acum, Fondul recunoaste ca locul Romaniei nu era printre tarile insolvabile si ca evaluarea sa de atunci ne-a impiedicat sa atragem fonduri de la creditorii privati. De altfel, esecul acestui tip de politica de "impartire a poverii" intre FMI si creditorii privati a fost demonstrat inca de atunci, el fiind intens criticat de renumiti economisti straini. In finalul Raportului, oficialii FMI afirma ca, in ciuda derapajelor Romaniei pe calea reformelor, programele stand-by au fost benefice pentru traversarea tranzitiei. "Romania trebuie inca sa faca fata provocarilor reformei pentru a obtine o macrostabilizare de lunga durata, in vederea integrarii europene", conchide raportul FMI.