Expatrierea transferă cunoştinţe şi ajută la dezvoltarea managerilor

Un manager român conduce de aproape trei luni filiala Lafarge din Indonezia şi doreşte acum să-şi dezvolte o expertiză de afaceri asiatică pentru a-şi continua cariera ca "expat". Marcel Cobuz

Un manager român conduce de aproape trei luni filiala Lafarge din Indonezia şi doreşte acum să-şi dezvolte o expertiză de afaceri asiatică pentru a-şi continua cariera ca "expat".
Marcel Cobuz ocupă cea mai înaltă poziţie ca expatriat român plecat din Lafarge România. Ultima poziţie ocupată în ţară a fost cea de director financiar. Evoluţia sa nu este întâmplătoare. Numărul total al românilor care au trecut prin experienţa de expat în cadrul grupului este de 31, manageri şi specialişti. În prezent, 16 dintre ei se mai află în misiune. Cel puţin doi sau trei vor pleca probabil în următorul an, ne spune Gabriel Maţauan, Human Resources & Public Affairs Director al Lafarge România. Aceasta arată faptul că expatrierea face parte din planurile de carieră şi de succesiune ale angajaţilor Lafarge.
În general, expatrierea se face din două motive. Pe de o parte este o oportunitate de dezvoltare a managerului, iar pe de altă parte se aşteaptă contribuţia proprie la performanţa organizaţiei în care el va activa. "Orice expatriere te scoate din zona de confort şi te face să progresezi. În cazul lui Marcel (n.r. - Marcel Cobuz) este mai degrabă un obiectiv de performanţă decât unul de dezvoltare", apreciază Maţauan.
În cadrul sistemului de management al performanţei, în fiecare an are loc o discuţie cu angajaţii care se referă la performanţa pe anul trecut, măsurată după obiective foarte clare, ne spune Maţauan. Tot în această etapă sunt evaluate şi obiectivele şi intenţiile de carieră, precum şi problemele de dezvoltare, acţiunile care trebuie întreprinse pentru a ajunge acolo. "Pe baza acestor informaţii dezvoltăm planuri de carieră, de succesiune şi programe de dezvoltare şi de training", explică directorul de resurse umane.
Expatrierea presupune un proces îndelung de pregătire. "Un rol foarte important l-au jucat şefii mei, care mi-au arătat devreme aşteptările lor şi m-au expus gradual la situaţii tot mai complexe şi mi-au facilitat experienţe de formare, colegii mei şi membrii echipei pe care o conduceam, care mi-au arătat în sesiunile de evaluare punctele tari şi ariile de îmbunătăţit, şI, nu în ultimul rând, familia mea, care m-a însoţit şi m-a susţinut în încercările mele", arată Cobuz. În opinia sa, instrumentarul de dezvoltare a unui manager internaţional include expunerea la proiecte internaţionale şi transversale în cadrul companiei şi identificarea zonelor de afaceri de explorat şi dezvoltat printr-un coaching adecvat cu şeful direct sau un coleg din management.
"După recrutarea de către Lafarge în Franţa, am început la bază prin a studia businessul Lafarge şi am condus echipe mici de audit de management şi operaţional în mai mult de 25 de ţări pe parcursul a doi ani. Am fost expus la conducerea unui proiect al Grupului de îmbunătăţire a capitalului circulant (valoare mai mare de un mld. euro) şi apoi am făcut parte din echipele de management din România şi Grecia, unde mi-am format referinţe solide de management situaţional şi leadership al echipei şi al schimbării", povesteşte pe scurt parcursul său până la poziţia actuală.
Continuarea carierei de expatriat este o opţiune de luat în seamă, dar ea depinde mai ales de oportunităţile grupului, ne spune managerul Lafarge Indonezia. "Îmi doresc să-mi dezvolt o expertiză de afaceri asiatică, dar şi să contribui acolo unde este nevoie de mine, valorizând cunoştinţele acumulate în pieţele emergente şi managementul schimbării", arată Cobuz.

Diferenţe între mediul de afaceri din Indonezia şi România, văzute de Marcel Cobuz, Country Manager Lafarge Indonezia:
* România are o piaţă matură cu un consum pe cap de locuitor mai ridicat decât al Indoneziei şi cu clienţi sofisticaţi şi portofoliu de produse larg, încorporând adjuvanţi de ciment
* Posibilităţile de recrutare de mid-management de calitate sunt mai mari în România
* Legislaţia în armonizare cu Uniunea Europeană oferă României perspectiva unui mediu stabil de afaceri
* Ambele ţări acordă o importanţă ridicată luptei împotriva inflaţiei, corupţiei şi în sensul unei mai largi clarificări a legislaţiei fiscale. În ambele ţări, concretizarea marilor proiecte de infrastructură reprezintă încă un deziderat
* Diferenţele culturale între Indonezia (cea mai mare democraţie islamistă) şi România sunt evidente şi managementul este chemat la o adaptare continuă a tehnicilor de management