Evolutia dobanzilor si a cursului in 2003 - sub semnul surprizelor

Evolutia dobanzilor si a cursului in 2003 a stat sub semnul surprizelor. In cazul dobanzilor, incurajarile de reducere a acestora si de creditare a economiei reale au fost repede urmate de

Evolutia dobanzilor si a cursului in 2003 a stat sub semnul surprizelor. In cazul dobanzilor, incurajarile de reducere a acestora si de creditare a economiei reale au fost repede urmate de avertismente contrare. Impinsa pana dincolo de limita real negativa, scaderea dobanzilor l-a determinat pe guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, sa critice bancherii pentru descurajarea economisirii. Dupa cateva "impunsaturi de la spate", toamna acestui an a marcat o usoara revenire pe un trend ascendent a dobanzilor, motivata inclusiv de fisurile aparute in tabloul macroeconomic al anului 2003. In privinta cursului de schimb al leului fata de euro si dolar, 2003 a fost, fara indoiala, anul euro. Anul in care euro a devenit - incepand din martie - moneda de referinta a Romaniei si anul in care moneda unica a batut record dupa record, pana cand a ajuns spre un nivel pe care putini analisti il anticipau: peste 1,23 euro/dolar.
Anul euro
Evolutia euro in plan international s-a facut simtita din plin si pe piata romaneasca, unde cursul leu/euro a avut perioade in care a inregistrat oscilatii mari, urcand spre sfarsit de an pana la 40.700 de lei/euro, atat pe fondul ascensiunii monedei unice pe pietele internationale si al deficitelor de lichiditate (valuta) aparute, la un moment dat, pe piata interna. In privinta nivelului cursului de schimb, Banca Nationala si-a propus, pentru 2003, o "depreciere controlata", sub rata inflatiei, respectiv o intarire a monedei nationale. Socoteala de acasa nu s-a potrivit prea bine cu cea din targ. "Cursul s-a depreciat prea mult, asa ca incercam sa temperam aceasta depreciere", spunea, spre final de an, guvernatorul BNR. Initial, BNR isi programase o apreciere reala a leului de 4, chiar pana la 5 la suta (fata de un cos valutar in care euro are o pondere de 60 la suta, iar dolarul de 40 la suta). Ulterior insa, BNR a fost nevoita sa faca un pas inapoi si sa admita ca moneda nationala nu se poate aprecia cu mai mult de 2-3 la suta. Daca, la inceputul anului, cursul leu/euro era de 35.018 lei/euro, iar cel leu/dolar, de 33.443 lei/dolar, finalul lui 2003 se inchide la un nivel al cursului de peste 40.500 lei/euro si 32.600 lei/dolar. Asta inseamna o pierdere de peste 5.500 unitati a leului fata de euro, dar un castig de 780 de unitati fata de dolar. Ca urmare, 2003 se "inchide" cu o depreciere nominala a cursului leu/euro de peste 15 la suta, adica aproape de rata inflatiei. Cum BNR calculeaza deprecierea raportand-o la cosul valutar, finalul acestui an va inregistra o apreciere reala a leului de peste 2 la suta.
Dobanzile - sabia cu doua taisuri
Povestea dobanzilor, in 2003, a inceput sa scartaie in primavara acestui an. La cateva luni dupa ce premierul Adrian Nastase afirma raspicat ca va face presiunile "normale" intr-o economie de piata pentru reducerea dobanzilor, guvernatorul Bancii Nationale a fost nevoit sa iasa la rampa, avertizand ca reducerea dobanzilor dincolo de un anumit prag poate deveni periculoasa. Si asta pentru ca multe banci, urmand atat politica Ministerului Finantelor - care reducea constant dobanzile la titlurile de stat -, cat si tendintele de scadere a inflatiei au impins dobanzile tot mai jos. S-a ajuns, astfel, ca bancile sa acorde pentru depozitele la termen in lei bonificatii intre 10% si 19% pe an, in functie de durata perioadei de constituire. Multe banci ajunsesera sa practice dobanzi de 13-14 la suta pe an, in conditiile in care rata inflatiei era estimata la 14 la suta pentru 2003. In schimb, desi, in general, au urmat tendinta de scadere, dobanzile la credite au ramas la un nivel destul de ridicat, peste 22-24 la suta (in medie), in ciuda asigurarilor date de bancheri la inceput de an ca dobanzile ar putea ajunge sub 20 la suta. Era inceput de martie, cand, intr-o conferinta de presa, guvernatorul BNR afirma: "Nu cred ca Romania isi poate permite sa descurajeze economisirea, care este extrem de importanta pentru activitatea economica si pentru investitii. Nu trebuie sa ne jucam cu economisirea, in perspectiva urmatorilor 10 ani pe care Romania va trebui sa-i parcurga. Altfel, vom deveni si mai dependenti de intrarile straine de capital. O ruptura poate aparea extrem de repede, iar cicatrizarile se fac extrem de greu". Avertismentele sale aveau un substrat real: gradul de economisire continua sa scada, in timp ce, de cealalta parte a talerului, creditele erau in continua crestere. Astfel ca, spre sfarsitul anului, alte voci din interiorul BNR atrageau atentia bancilor sa-si diversifice resursele, respectiv sa nu se mai bazeze doar pe depozitele populatiei si ale agentilor economici. Au urmat cateva luni in care subiectul dobanzilor a fost precum o minge de ping-pong intre BNR si bancile comerciale. De-o parte, BNR le cerea bancilor reducerea marjelor si o politica a dobanzilor mai realista, de cealalta, bancherii afirmau ca se misca in ritmul pietei, si ca marjele reflecta riscurile la care continua sa fie supusa activitatea de creditare intr-o economie nerestructurata, cum este cea a Romaniei. La toate acestea, disputele pe tema creditarii au scos la iveala (mai mult in culisele sistemului bancar decat la nivel oficial), faptul ca dobanzile reale practicate de multe banci depasesc nivelul afisat, daca se iau in calcul comisioanele. Momentul de cotitura in politica dobanzilor l-a marcat decizia BNR de a creste dobanda de interventie de trei ori in ultimele patru luni, atat pentru a tempera creditarea, cat si pentru a calma presiunile inflationiste aparute spre final de an. Masurile BNR, dar si temerile legate de evolutia inflatiei, care va depasi tinta de 14 la suta (dupa toate estimarile), au determinat bancile sa mai salte putin nivelul dobanzilor. In acest context, anul 2003 se incheie intr-o nota mai pesimista: euforia scaderii dobanzilor n-a durat mai mult de o vara.