Europa trage spuza integrării pe turta ei

România este o piaţă de consum cu potenţial enorm pentru firmele comunitare

peste graniţe s-a transformat într-o adevărată afacere, gestionată însă lamentabil, în stilul caracteristic "dau un tun şi fug". Bugetul anual cheltuit pentru a peria imaginea noastră s-a ridicat în ultimii ani la peste 20 milioane de euro. Într-un ghiveci ca la mama acasă, au fost promovaţi la întâmplare Brâncuşi, Festivalul "George Enescu", parteneriatul cu NATO, târguri comerciale şi alte festivaluri.
Facturi umflate pentru imaginea externă
Unde s-au dus toţi banii contribuabililor, dacă atunci când, practic, suntem cu amândouă picioarele în Europa locuitorii Uniunii habar n-au că Brâncuşi este român, că Eliade a fost primul om din lume care a reuşit să scrie o istorie a religiilor, că insulina este o invenţie românească sau că avionul cu reacţie de astăzi s-a născut în România? Păi, s-au dus pe turneul Casei Regale şi al Regelui Mihai pentru lobby-ul pe care acesta l-a făcut la curţile europene ca România să fie primită, mai repede, în NATO şi UE. Pe albumul "cu cântec", "Eterna şi fascinata Românie", pe care l-au tipărit pesediştii la Paris. Pe participarea românească la Eurovision (14,6 miliarde de lei vechi) sau pe proiectul corespondenţilor TVR-ului în străinătate (13,2 miliarde lei vechi).
O piaţă proaspătă pentru comunitari
O altă "vedetă" care a înghiţit aiurea peste şase miliarde de lei de la buget a fost proiectul "Fabricat în România", eşuat şi el lamentabil pe malurile dâmboviţene. Zilele Europei au fost serbate - atenţie, în România! - cu 32 miliarde de lei vechi, în timp ce programul de promovare a vinurilor româneşti la export nu a primit decât două miliarde de lei vechi. Ca să nu mai vorbim de banii alocaţi de guverne pe promovarea imaginii României în afară, dar care au fost cheltuiţi acasă. De exemplu, din 2003 şi până în 2005, două treimi din cele 14 milioane de euro au rămas în ţară. Povestea asta l-a făcut până şi pe fostul şef al Delegaţiei Europene Jonathan Scheele să spună, de mai multe ori, că România nu este privită aşa cum merită.
şi totuşi, dincolo de imaginea noastră încă nefavorabilă, Europa ne vrea. Pentru că aderarea României la Uniunea Europeană nu este numai despre "europenizarea săracilor" din estul fost-comunist. Iar banii europeni pre şi postintegrare nu vor veni de la Bruxelles de dragul acţiunilor umanitare. România chiar poate aduce valoare în spaţiul comunitar. În primul rând pentru că cele 20 milioane de locuitori vor reprezenta, după Polonia, a doua piaţă europeană, ca mărime, dintre ţările foste comuniste. Vorbim, practic, de o piaţă plină de oportunităţi pentru mediul de afaceri, în tot felul de domenii, de la cel imobiliar, retail, IT şi până la cel bancar. şi cifrele o demonstrează. Numai în 2005, investiţiile străine directe în România s-au ridicat la peste 4,4 miliarde de euro.
Valul de integrare din 2004 a costat UE 27 miliarde euro
La precedentul val de aderare, din 2004, s-a vorbit de costurile lărgirii, dar costul real al integrării celor 10 noi membre s-a dovedit chiar mic. Factura plătită de Bruxelles pentru integrare în 2004-2006 a fost cu puţin peste 27 miliarde de euro, sau 0,08% din PIB-ul total al Uniunii, adică în jur de 22 euro de persoană, pe an. În schimb, cei zece noi membri urmau să contribuie cu 15 miliarde de euro la bugetul comunitar, dar şi să ofere oportunităţi de neegalat: 75 milioane de noi consumatori şi o forţă de muncă bine pregătită şi ieftină. Aceleaşi oportunităţi le oferă astăzi şi România, primită la Bruxelles sub formă de turtă dulce. Exact ca-n povestea fraţilor Grimm. Acum, rămâne însă de văzut cine şi cât de rea e vrăjitoarea.