Etapele derulării unei investiţii la bursă

principale pentru asigurarea succesului investiţiilor pe piaţa de capital.În prezent, sunt 73 de societăţi care intermediază tranzacţii la bursă. Lista acestora şi datele de contact pot fi

principale pentru asigurarea succesului investiţiilor pe piaţa de capital.
În prezent, sunt 73 de societăţi care intermediază tranzacţii la bursă. Lista acestora şi datele de contact pot fi obţinute cu uşurinţă de pe site-urile Bursei de Valori Bucureşti (www.bvb.ro), Bursei Electronice Rasdaq (www.rasd.ro) şi de pe cel al Comisiei Naţionale de Valori Mobiliare (www.cnvmr.ro). O societate de intermediere poate să aibă, pe lângă sediul central, sucursale şi agenţii. Viitorul investitor trebuie să ştie că, în cazul unei sucursale, există agenţi de bursă care preiau ordinele de la broker. La o agenţie sunt numai brokeri, care transmit ordinele, de vânzare sau cumpărare, agenţilor de bursă de la sediul central sau de la o sucursală.
Desigur, decizia de a opta pentru o casă de brokeraj sau alta nu este una tocmai uşoară. şi cu atât mai puţin atunci când eşti la început de drum. Ca prime criterii de care o persoană poate să ţină cont sunt locaţia companiei de brokeraj, precum şi poziţia ocupată de aceasta în clasamentul intermediarilor de pe piaţa de capital. Topul societăţilor de brokeraj poate fi consultat pe pagina de internet a Bursei de Valori.
Etapa următoare presupune documentarea privind companiile de intermediere. Majoritatea acestora au pagini de internet, unde pot fi găsite informaţii referitoare la serviciile oferite, suma minimă necesară pentru deschiderea unui cont. Aceasta din urmă reprezintă pentru mulţi dintre investitorii mici un impediment în alegerea unei case de brokeraj din rândul celor mai mari, care de regulă solicită peste 10.000 de lei la deschiderea unui cont. Societăţile de intermediere profilate pe retail solicită, în general, o sumă minimă de 2.000-3.500 lei.
Cât priveşte comisioanele, inevitabil trebuie contactate casele de brokeraj sau, după caz, casa de brokeraj care au reţinut atenţia viitorului investitor. Aceasta întrucât majoritatea intermediarilor au o politică flexibilă de comisioane. Nivelul acestora se stabileşte în funcţie de diverse criterii, cum ar fi suma iniţială investită, frecvenţa tranzacţiilor. Comisionul se calculează ca procent din valoarea transferului, fie că este vorba de cumpărare sau vânzare de titluri.
Unele case de brokeraj oferă posibilitatea lansării ordinelor prin internet. În acest caz, este perceput un comision standard.
Un alt element la care potenţialul investitor trebuie să fie foarte atent sunt serviciile oferite în schimbul comisionului. O taxă mai ridicată percepută de societatea de intermediere, de regulă, înglobează, pe lângă execuţia odinelor de tranzacţionare, recomandări şi consultanţă de investiţii.
Pasul 2: Selectarea tipului de cont
După alegerea brokerului, investitorul trebuie să-şi deschidă un cont. Contul de investiţii este un instrument juridic general, un contract cu caracter permanent şi repetabil dintre investitori şi agentul de investiţii, prin care se stabilesc condiţiile generale de tranzacţionare a valorilor mobiliare, a plăţilor şi încasărilor. Cele mai frecvente tipuri de conturi sunt regular şi discreţionar.
Potrivit "Ghidului investitorului la Bursă", lansat la începutul acestei săptămâni de Bursa de Valori Bucureşti, în cazul contului regular, decizia de cumpărare-vânzare aparţine în totalitate investitorului. Toate tranzacţiile sunt efectuate de broker la ordinul celui care îşi deschide contul. Ordinele pot fi transmise prin intermediul internetului sau prin fax ori telefonic, la sediul SSIF-ului ales. Dacă optează pentru contul discreţionar, investitorul mandatează un agent pentru servicii de investiţii financiare să realizeze tranzacţii fără acordul său prealabil.
Luând în calcul clauzele efectuării plăţii tranzacţiilor, pot exista următoarele tipuri de cont: general, cumulativ, de siguranţă, administrate, pentru persoane juridice, contul de investiţii anonim, colectiv şi contul de grup.
Contul general are la bază un contract care implică din partea investitorului obligaţia de a efectua plata integrală a tranzacţiei într-un timp prestabilit, în cazul unei întârzieri agentul având dreptul de a proceda la executarea tranzacţiei forţate pe răspunderea investitorului.
Contul cumulativ este specific numai anumitor categorii de investiţii pasive şi permite investitorului să efectueze plăţi parţiale şi să intre parţial în posesia unei investiţii nenominalizate sau colective.
Contul de siguranţă (sau în marjă) permite investitorului obţinerea automată a unui credit din partea agentului, pe baza unei garanţii.
Contul administrat este contul înregistrat de persoane juridice sau asociaţii de persoane fizice şi juridice, în care dreptul de operare în cont este stabilit prin hotărâre judecătorească sau printr-o înţelegere adiţională între parteneri, unei persoane nominalizate (administratorul contului).
Contul de investiţii pentru persoane juridice implică aprobarea din partea conducerii legale a persoanei juridice care deschide contul. Contul de investiţii anonim este contractul în care numele titluarului investitor nu este cunoscut publicului. Acest tip de cont se deschide numai cu permisiunea organelor fiscale ale ţării, care sunt deţinătoare ale identităţii proprietarului de cont.
Contul colectiv este un tip de cont administrat specific persoanelor fizice. În cazul unui astfel de cont, trebuie să se specifice înţelegerea partenerilor asupra activelor din cont şi metoda de rezolvare a situaţiei contului.
Contul de grup are o funcţie operativă, care cumulează temporar mai multe ordine de tranzacţii, executate unitar pentru obţinerea unor avantaje oferite fie de piaţă, fie de costurile de utilizare a sistemului de tranzacţionare.
Pasul 3: Stabilirea unei strategii de investiţii
Teoria şi practica investiţiilor pe piaţa de capital recomandă oricărui jucător să facă o planificare financiară şi totodată să îşi stabilească o strategie de investiţii. Brokerii atrag atenţia că planificarea financiară este foarte importantă. Astfel, trebuie ştiut foarte bine care este capitalul disponibil pentru investiţiile la bursă. Potrivit "Ghidului investitorului la bursă", pentru a asigura un management cât mai bun al riscului, este recomandabilă diversificarea plasamentelor. Astfel, portofoliul unui investitor trebuie să cuprindă, pe lângă acţiuni (care au un grad ridicat de risc), obligaţiuni, unităţi de fond, depozite bancare.
Strategia investiţională presupune stabilirea obiectivelor de atins, şi în special cele de rentabilitate. Investitorii pot să meargă fie pe un randament la nivel de portofoliu, fie individual, pentru fiecare acţiune în parte. Brokerii recomandă ca, înainte de cumpărarea unei acţiuni, să stabiliţi atât obiectivul de rentabilitate, cât şi pierderea maximă pe care sunteţi dispus să o marcaţi.
Pentru obţinerea unor rezultate bune, mai ales pentru cei neiniţiaţi, este recomandabilă o comunicare cât mai bună cu brokerul sau consultantul de plasament. Sfaturile primite de la acesta vă pot ajuta să nu vă panicaţi în momentele de scădere a pieţei sau să deveniţi prea entuziaşti în timpul valurilor de creştere.
Pasul 4: Efectuarea tranzacţiilor
După alegerea unui broker şi stabilirea, preferabil împreună cu acesta, a obiectivelor urmărite, a venit şi momenul "debutului" în ringul bursier. Pentru a cumpăra sau vinde acţiuni la bursă, investitorul îi dă un ordin în acest sens brokerului. Ordinul poate fi dat în scris, la sediul societăţii, sau prin fax, prin telefon sau prin internet. La selectarea societăţilor, a preţurilor de intrare şi respectiv de ieşire nu trebuie ignorat sfatul brokerului sau analistului. şi mai ales în cazul începătorilor. Altfel, investiţia la bursă se poate dovedi foarte păguboasă şi investitorul poate fi descurajat.

Fazele procesului de tranzacţionare
Procesul de tranzacţionare cuprinde mai multe faze executate în următoarea ordine:
* lansarea ordinului de tranzacţie: investitorul solicită efectuarea unei operaţiuni în contul său. În urma discuţiilor cu agentul de valori mobiliare, sunt fixate condiţiile în care doreşte să aibă loc tranzacţia;
* completarea formularului de ordin: acesta este un document standardizat, care cuprinde datele necesare referitoare la valoarea mobiliară care va fi tranzacţionată, cantitatea, preţul;
* confirmarea lansării tranzacţiei: brokerul verifică dacă investitorul îndeplineşte condiţiile de solvabilitate privind răspunderea asumată;
* transmiterea ordinului spre execuţie: brokerul transmite ordinul depersonificat pe piaţa bursieră;
* confirmarea executării ordinului: imediat după executarea fiecărui ordin, brokerul contactează clientul şi îi raportează verbal executarea ordinului;
* înregistrarea tranzacţiei în contul investitorului, imediat după verificarea executării tranzacţiei;
* decontarea, compensarea şi transferul de proprietate au loc prin intermediul instituţiilor specializate care deservesc piaţa, urmând procedurile prestabilite. În cazul în care clientul nu onorează tranzacţia, agentul de investiţii trebuie să efectueze o tranzacţie forţată, de cumpărare sau de vânzare.