Erste Group: petrolul va ajunge la 123 dolari pe baril până în martie 2013

Lichiditatea crescută din pieţele financiare, dobânzile reduse şi politicile monetare de majorare a ofertei monetare (QE), sunt factorii care vor conduce preţul petrolului peste pragul de 120 de dolari pe baril. Escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu ar putea duce însă la atingerea unor preţuri chiar şi mai ridicate.

Preţul mediu pentru ţiţeiul Brent a crescut la un nou nivel record, de 111 USD pe baril în 2011. Chiar şi ajustat în funcţie de inflaţie, acest preţ a depăşit nivelul din 2008 şi a fost mai mare decât cel din timpul celui de-al doilea şoc petrolier din 1979/1980.

Factorii care au susţinut majorarea preţului petrolului au fost oferta şi tensiunile care s-au răspândit anul trecut din Maroc până în Iran. Întreaga regiune produce aproape 30 milioane de barili pe zi (mb/zi) şi exportă peste 21 mb/zi.
Iar politica monetară tot mai expansionistă implementată de Sistemul Federal de Rezerve al SUA (FED), de Banca Centrală Europeană, Banca Angliei dar şi de Banca Centrală a Chinei a accelerat semnificativ tendinţa de creştere a preţurilor.

Află aici cum va fi afectată economia globală de continuarea creşterii preţurilor la petrol

În acest context, faptul că FED este pregătit acum să continue politica de dobândă zero până la sfârşitul anului 2014 va conduce la creştere preţurilor în întregul sector al materiilor prime, în special la petrol şi aur. Astfel s-au stabilit bazele pentru atingerea de noi recorduri. „Preconizăm un preţ mediu de 123 USD pe barilul de ţiţei Brent în 2012”, a declarat Ronald Stoeferle, analist materii prime în cadrul Erste Group.

Citeşte aici care sunt cele 10 ţări cu cel mai mic preţ al benzinei

Injecţiile de lichidităţi şi atingerea punctului maxim pentru extracţia petrolului prin metode convenţionale, sunt factori determinanţi pentru creşterea preţului petrolului

Dacă preţul mediu al petrolului ajustat în funcţie de inflaţie din era Acordului Bretton Woods (după al Doilea Război Mondial) era de 6,1 USD pe baril, acesta a crescut puternic după abandonarea etalonului aur.

De la ultima stabilire a convertibilităţii dolarului american în aur, un baril de petrol a costat în medie 20,6 USD, ajustat în funcţie de inflaţie. Dacă preţul petrolului măsurat în aur a rămas stabil, raportul USD – petrol a pierdut rapid peste 98% din puterea sa de cumpărare.
Un alt factor determinant al preţului în scenariul de atingere al unui punct maxim al petrolului, este dat de atingerea unui maxim al capacităţii de extracţie a petrolului prin metode convenţionale, la nivel global: „Nivelul maxim al extracţiei globale de petrol convenţional a fost deja depăşit. Deşi presupun că metodele de extracţie neconvenţionale ar putea compensa această situaţie într-o mare măsură, sursele uşor de exploatat au fost epuizate deja în mare măsură”, explică Ronald Stoeferle.

Conflictele dinOrientul Mijlociu ar putea împinge preţului petrolului şi mai sus

Răspândirea tensiunilor politice în Libia în 2011 şi războiul civil rezultat au arătat clar riscurile întreruperii producţiei în ţările instabile politic. Deşi ţara contribuie cu doar aproximativ 2% la producţia globală prin producţia de ţiţei de aproape 1,65 mb/zi, preţul ţiţeiului Brent a crescut din februarie până în aprilie 2011 cu aproximativ 25%.
În acest context, un eventual conflict în Iran, cea de-a treia mare ţară exportatoare de petrol din lume, unde situaţia este din ce în ce mai tensionată şi pare a fi pe cale să explodeze, este cu atât mai îngrijorătoare în opinia analistului Erste.