Drepturile de autor: Cine şi cum plăteşte

Cei care primesc venituri din drepturi de proprietate intelectuală au fost băgaţi în ceaţă de neclarităţile noilor reglementări fiscale. Ordonanţa spune una, normele de aplicare alta. Consultanţii încearcă să clarifice incoerenţa autorităţilor: cine plăteşte contribuţiile, cum se calculează sumele datorate şi cum se protejează cei care nu achită.

Experţii guvernamentali în fiscalitate se joacă, din nou, cu nervii contribuabililor. Ordonanţa 58/2010 şi normele ei de aplicare par să fi fost elaborate de două creiere diferite, cu scopuri diferite. Cele două acte normative se bat cap în cap, inclusiv la capitolul drepturilor de autor.

Mai citeşte şi:

Normele codului fiscal sunt o lovitură pentru buzunarul tuturor

CAS pe drepturi de autor: maximum 1.618 lei lunar

Persoanele cu carte de muncă şi remunerate doar ocazional cu drepturi de autor nu vor plăti CAS

Consultanţii fiscali avertizează că, până la 25 august, autorităţile statului trebuie să clarifice o contradicţie evidentă între cele două acte normative, şi anume cine plăteşte contribuţiile de asigurări sociale. Altfel, statul s-ar putea trezi, pe bună dreptate, cu o avalanşă de procese prin care reclamanţii să conteste plata.

Aiureală legislativă

Normele metodologice adoptate prin Hotărârea de Guvern 791/2010 prevăd obligaţia beneficiarului de venit de a declara şi de a plăti contribuţia de asigurări sociale, de asigurări pentru şomaj şi de sănătate pentru veniturile de natură profesională.

Potrivit lui Alexander Milcev, expert în taxe la Ernst&Young, această modalitate de plată contravine, însă, prevederilor Ordonanţei de Urgenţă 58/2010, în sprijinul căreia au fost emise aceste norme. Astfel, Ordonanţa prevede că plătitorul de venit, şi nu beneficiarul de venit, este obligat să reţină şi să plătească aceste contribuţii.

„Este o distincţie foarte importantă, întrucât modalitatea de plată determină şi răspunderea pentru neîndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor fiscale. Or, în momentul actual, nu este clar cine datorează impozitul şi deci cine va răspunde pentru eventualele nereguli", arată Milcev.

Din punct de vedere juridic, Ordonanţa primează asupra normelor, pentru că aceasta are putere de lege, pe când Hotărârea de Guvern are o forţă juridică inferioară unei legi. Reprezentantul Ernst&Young explică, însă, că normele oferă o modalitate de raportare şi de plată mult mai logică şi mai uşor de aplicat decât cea prevăzută de Ordonanţă.

Consultantul fiscal Luminiţa Ristea, managing partner al Nexia, atrage atenţia, la rândul său, asupra contradicţiei dintre cele două acte normative şi spune că ar trebui aplicate normele. „Din punct de vedere legal, ar trebui modificat punctul 4 din Ordonanţă, pentru a corespunde prevederilor din norme".

Protecţie îndoielnică

Potrivit lui Milcev, beneficiarul de venit este, teoretic, protejat din punct de vedere juridic de această contradicţie în caz de nedeclarare sau neplată a contribuţiilor. Însă, în practică, o administraţie financiară poate să folosească normele ca bază pentru acţiunile sale, pentru că ele sunt menite să reglementeze în detaliu munca de impunere fiscală din partea unui organ fiscal.

„Chiar dacă normele s-ar aplica în vizibilă contradicţie cu legea, un asemenea organ fiscal ar putea să procedeze în aplicarea lor. Au fost asemenea precedente şi în trecut", arată reprezentantul Ernst&Young. Tot el subliniază că o asemenea aplicare „nelegală" a normelor poate fi atacată administrativ de plătitor, cu şanse bune de reuşită.

Până la 25 august trebuie declarate şi plătite contribuţiile aferente veniturilor câştigate în luna iulie 2010, prima lună pentru care se aplică aceste măsuri. Cei care nu vor să plătească pot să atace administrativ prevederile legale, mizând pe contradicţia dintre cele două acte normative. Asta dacă autorităţile nu clarifică între timp lucrurile. Experţii fiscali spun, însă, că ar fi indicat ca beneficiarul de venit să declare şi să achite contribuţiile, o clarificare din partea legiuitorului fiind iminentă.

Formularele care trebuie completate pentru a face plata cerută de lege nu există încă, ele urmând a fi publicate în perioada următoare, printr-un ordin al ministrului Muncii.

Soluţiile plătitorului

Experţii fiscali arată că plata contribuţiilor pe drepturi de autor se poate evita când veniturile provin din activitate profesională cu caracter ocazional. „După părerea mea, e posibil ca o plată anuală de drepturi de autor să fie considerată ocazională, dar depinde mult de circumstanţele cazului", arată Milcev.

O altă variantă ar fi utilizarea unei companii pentru realizarea acestor venituri. Însă valorificarea drepturilor de autor pe firmă va fi supusă impozitului pe profit de 16%, dar şi impozitului pe dividende, tot de 16%.

Astfel, costurile totale pot fi foarte apropiate în comparaţie cu situaţia realizării acestor venituri direct pe persoană fizică.

" Ordonanţa de Urgenţă ar trebui modificată, pentru a corespunde normelor. "
Luminiţa Ristea
managing partner Nexia

" Acum nu este clar cine datorează impozitul şi, deci, cine poate fi amendat. "
Alexander Milcev
tax partner Ernst&Young

Calculul contribuţiilor de asigurări sociale pe drepturi de autor

De la 1 iulie 2010 nu s-a modificat nimic în legătură cu taxele datorate pe un contract de muncă cu un angajator român, ci numai pe contribuţiile pe drepturi de autor. Astfel, înainte de noile reglementări, la un venit brut, lunar, de 2.000 de lei, în condiţiile în care beneficiarul de venit avea şi un contract de muncă, se datorau următoarele:

Impozitul de 16% se datora la venitul net, calculat ca diferenţă între venitul brut (2.000 de lei) şi cheltuiala deductibilă de 40%. Astfel, beneficiarul de venit primea în jur de 1.800 de lei. După 1 iulie 2010, în condiţiile în care drepturile de autor sunt venituri cu caracter repetitiv (lunar, trimestrial sau semestrial) se datorează următoarele:

Contribuţia de sănătate de 5,5% se datorează la venitul brut (2.000 de lei) minus cheltuieli deductibile de 20%. Astfel, acest cost este de 88 de lei.

Contribuţia la pensie şi şomaj de 11% se datorează la venitul lunar realizat, care - dacă respectăm definiţia din Codul Fiscal - se calculează ca venit brut (2.000 de lei) minus cheltuieli deductibile de 20% şi contribuţiile sociale obligatorii plătite (adică, potrivit noilor reglementări, CAS, CASS şi pensie). Astfel, costul cu contribuţia pentru pensie şi şomaj este de 150 de lei.

Impozitul de 16% se calculează la aceeaşi bază ca şi la contribuţia la pensie şi şomaj. Costul cu impozitul este de 218 lei.

Venitul net va fi de 1.545 de lei. Potrivit normelor, cei care au mai multe drepturi de autor, de la mai mulţi plătitori de venit, vor face un cumul al acestora şi vor determina venitul net lunar. Acesta se poate calcula ca o diferenţă între venitul brut şi cota de cheltuieli deductibile de 20%. Suma rezultată va fi baza de calcul pentru contribuţii.

25 ale fiecărei luni este data-limită de declarare/plată a contribuţiilor aferente contractelor de drepturi de autor.