Dragostea părintească şi naivitatea copiilor, speculate de creatorii spoturilor publicitare

În tot mai multe reclame televizate, actorul principal a devenit copilul. Creatorii spoturilor publicitare încearcă astfel să speculeze atât naivitatea celor mici, cât şi slăbiciunea

În tot mai multe reclame televizate, actorul principal a devenit copilul. Creatorii spoturilor publicitare încearcă astfel să speculeze atât naivitatea celor mici, cât şi slăbiciunea părinţilor care nu pot rezista lacrimilor acestuia atunci când doreşte din supermarket produsul "miraculos" văzut la televizor. Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a emis un set de norme cărora ar trebui să se supună difuzorii reclamelor, dar cu toate acestea ele nu sunt respectate întotdeauna. De exemplu, informaţiile despre un anume aliment trebuie să se bazeze pe fapte ştiinţifice solide şi nu trebuie să creeze impresii înşelătoare privind nutriţia sau sănătatea. Dar există totuşi o reclamă la un iaurt în care ţi se spune că mâncându-l o "să creşti şi mai mare". Dacă până mai ieri prichindeii apăruţi în reclame plăscăiau fericiţi atunci când gustau ciocolate, bombonele sau sucuri, acum ei se desfată mâncând salam, şuncă, pate, margarină, iaurt etc. Dar poate cel mai elocvent exemplu în ilustrarea noului trend al producţiei de spoturi publicitare îl constituie un băieţel de 6-7 anişori, care vrea să gătească chiftele, musaca, şniţele sau tocăniţă de cartofi pentru că "mai uşor nu se poate". În lipsa părinţilor, un copil nesupravegheat poate să aprindă aragazul şi să pună tigaia pe foc, ca să prepare tocăniţa de cartofi recomandată de băieţelul văzut la televizor. CNA a interzis difuzarea unui spot în care o tânără era dusă de un val de ciocolată, ajungea nu ştiu cum pe o clădire, după care se arunca în cap. S-a încercat astfel evitarea transmiterii unui mesaj subliminal persoanelor care consumau marca respectivă de ciocolată, aşa încât acestea să nu creadă că pot face la fel.
Peste 60% din şcolari urmăresc reclama la tv
O cutumă a creatorilor de publicitate spune că atunci când doreşti să atragi atenţia mamei, mătuşii sau bunicii transmiţi mesajul către copil. De aceea este explicabilă abundenţa de prichindei care fac reclamă la produse, în general, nedestinate, neapărat, copiilor.
Un studiu întocmit la cererea CNA, realizat pe trei grupe de vârstă (7-10, 11-14 şi 15-18 ani) arată că publicitatea la televiziune este urmărită de circa 54% din elevii de 11-14 ani şi 15-18 ani, şi de aproape 60% de către cei de 7-10 ani. Reclamele au un efect semnificativ mai mare asupra copiilor de vârste mai reduse, iar 21% din minorii de 7-10 ani cumpără produsele respective, ei fiind un grup-ţintă foarte eficient.