Părerea Expertului: De ce se poate la Alba Iulia?

Dacă există un secret, atunci pare a fi unul simplu: în primul rând, să recunoşti că tu nu eşti aşa de deştept şi că ai ce învăţa de la alţii.

În luna mai, am vizitat pentru prima oară cetatea de la Alba Iulia, dar nu orice cetate. Ci un oraş într-o cetate, unde se lucrează de zor, ca într-un stup de albine, pentru că în doi ani vor să dea „gata" proiectul de restaurare. Mărturisesc că m-am bucurat, ca atunci când eram copil, când am văzut spectacolul schimbării gărzilor şi am asistat cu emoţie la ridicarea drapelului şi la tragerea salvelor de tun.

Dacă l-aş fi auzit în alt context pe primarul Mircea Hava spunând că „la Alba Iulia nimic nu s-a întâmplat, totul s-a făcut, după multă chibzuinţă, cu curaj şi aşa cum trebuie", aş fi zis, probabil, că nu e decât un alt discurs bine ticluit. Însă am avut prilejul să văd, la faţa locului, că nu e doar vorbărie, mai ales atunci când ai o echipă de tineri ambiţioşi care arată că „la noi se poate" şi „nouă ne pasă". Un model diferit în România, unde majoritatea se plânge şi aşteaptă ajutor de undeva de sus, nu-i aşa?

Aici vorbele se bazează pe cifre, pe fonduri, pe rezultate. Alba Iulia e pe primul loc în ţară la capitolul fonduri europene atrase - aproximativ 200 de milioane de euro - şi e un model pentru alte autorităţi publice care vor să aplice ceea ce se cheamă parteneriat public-privat. Se lucrează la proiecte pentru fonduri europene din 1996-1997. Pentru refacerea Cetăţii, lucrările de laborator au durat vreo doi ani, dar a meritat, pentru că au fost obţinute fonduri de aproximativ 67 de milioane de euro, iar rezultatele se văd pe teren. Se lucrează nu numai în Cetate, ci şi în oraş.

Dacă există un secret, atunci pare a fi unul simplu: în primul rând, să recunoşti că tu nu eşti aşa de deştept şi că ai ce învăţa de la alţii. Şi să ai proiecte! E bine să ai proiectele gata, aşa cum ar fi pe o masă paharele goale, pregătite, ca atunci când vine carafa cu fondurile europene, să aibă unde turna. Apoi, autorităţile locale au fost pregătite cu fondurile pentru cofinanţare, pe care le-au obţinut prin credite bancare pe 25 de ani. Tot un fel de parteneriat public-privat, din care toată lumea are de câştigat.

Primul pas a fost făcut, avem un proiect frumos, Cetatea. Întrebarea următoare este „Ce facem cu ea?". De ce ar alege cineva tocmai Alba Iulia? La nivel global, oamenii sunt din ce în ce mai interesaţi să descopere lucruri noi, să afle poveşti. Aşadar, ce tururi tematice există în regiune şi ce poveşti putem folosi?  Posibilii vizitatori nu sunt doar peste mări şi ţări, ci se află în vecinătate. În plus, străinii înţeleg mai puţin povestea Cetăţii, legată atât de strâns de identitatea noastră naţională. Cum ar fi dacă elevii din clasele primare ar învăţa despre Unire, pe viu, la Alba Iulia, poate chiar însoţiţi de părinţii lor? Cum le‑ar rămâne în minte lecţia, după ce au văzut schimbarea gărzilor? Cum ar fi dacă ar vedea că şi la noi se poate?

Astăzi suntem departe de a pune în valoare cu adevărat moştenirea istorică şi patrimoniul cultural. Dar turismul cultural şi dezvoltarea relaţiilor interumane se numără printre priorităţile Strategiei UE pentru Regiunea Dunării, care include 14 state (nu numai zona de pe malurile Dunării) şi va face disponibile fonduri de aproximativ 100 de miliarde de euro în următorii 10 ani. România, alături de Bulgaria coordonează acest domeniu. Poate că a venit momentul să ne trezim şi să folosim această oportunitate, mai ales că acum avem exemple clare că se poate.