De ce ar veni chinezii să investească în România

Nevoia de extindere spre estul Europei îi împinge pe investitorii asiatici spre ţara noastră, dar birocraţia şi instabilitatea politică de aici îi alungă. Cele mai multe investiţii rămân încremenite în proiect. Oficialităţile de la Bucureşti anunţă proiecte de investiţii masive ale chinezilor la noi. În schimb, asiaticii întâlnesc aici destule piedici în calea proiectelor lor.

China dă semne clare că şi-a fixat ţinta pe Uniunea Europeană şi a început să investească masiv în active europene, de la cele financiare (obligaţiuni, eurobonduri etc.) la cele industriale şi de infrastructură. Presa internaţională e plină de exemple cu chinezi hotărâţi să investească în ţările UE, iar mai-marii Uniunii au ajuns să ceară „mai multă prudenţă" în abordarea proiectelor asiatice. Acest context oarecum favorabil le-a dat apă la moară şi politicienilor de la Bucureşti, care n-au ezitat să se avânte în declaraţii optimiste, potrivit cărora şi România ar fi vizată de investitorii chinezi. Televiziunile (româneşti, de data aceasta) se întrec în a arăta entuziasmul oficialilor care ne spun cum fac ei cu greu faţă solicitărilor venite de la investitorii chinezi care vor să vină cu bani în România.

Realitatea, însă, arată altfel: chinezii au tot venit şi s-au tot interesat de oportunităţile de a investi în România, dar cei mai mulţi dintre ei au făcut cale întoarsă şi nici că vom mai auzi prea curând de ei. De ce? În primul rând, chinezii au observat că birocraţia de aici le-ar întârzia prea mult afacerile, iar obiceiul oficialilor dâmboviţeni de a nu se ţine de promisiuni îi dezamăgeşte profund.

Autostrăzi, poduri, fabrici, uzine sau unităţi energetice de mare capacitate, chiar zgârie-nori - cam asta s-a spus că vor face chinezii care vor investi la noi. Iar capitalul astfel alocat, dacă ar fi să-l cuantificăm, ar bate spre ordinul zecilor de miliarde de euro. Numai autostrăzile la care ar putea să participe asiaticii şi inelul rutier ce ar înconjura Capitala, ca să nu mai vorbim de unităţile energetice, ar depăşi lejer pragul de 10 miliarde de euro.

Să nu credeţi că toate aceste proiecte nu au fost discutate serios de partea chineză sau că în calculele lor România nu-şi găseşte locul. Motivul tergiversării este dat numai de incoerenţa politicilor de la Bucureşti, după cum arată cei care se preocupă mai atent de această problematică.

Miliarde de euro, doar pe hârtie

„Tehnic vorbind, pentru investiţii de o asemenea anvergură, România trebuie să se prezinte cu garanţii solide la negocieri, dar nu prea are cu ce să se afişeze. Nu atât garanţii materiale, cât garanţia cuvântului dat. În foarte multe cercuri de afaceri din China s-a conturat deja impresia că, din păcate, cu România nu se poate vorbi serios", ne-a declarat Gabriel Ghemegeanu, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie România-China.

Printre piedicile de care se lovesc chinezii, ca investitori străini în România (şi nu numai ei), se numără acordarea cu dificultate a vizelor de şedere, inexistenţa studiilor de fezabilitate pentru proiectele propuse de partea română şi, în general, incoerenţa politicilor în care ar trebui să se încadreze.

Capacitate

Spre deosebire de multe alte ţări, China are o capacitate investiţională suficientă pentru a dezvolta la noi proiecte mari de infrastructură, cum ar fi autostrăzile sau lucrările energetice, cu o viteză de execuţie net superioară.

Birocraţie

Delegaţiile chineze găsesc aici oficiali destul de amabili, dar după plecarea lor autorităţile de la Bucureşti nu mai dau semne că i-ar preocupa această oportunitate - comportament care deranjează extrem de mult, mai ales în cultura asiatică.

Potenţial uriaş, realizări slabe

Statisticile oficiale arată că subscrierile de capital social de provenienţă chineză în România totalizează ceva mai puţin de 385 de milioane de dolari. Chinezii au înfiinţat aici 9.937 de companii mixte, situându-se, astfel, pe locul 17 între investitorii străini. Potenţialul investiţional al Chinei în România este, însă, incomparabil mai mare decât aceste realizări.