Cum se pune praful pe covoarele de la Cisnădie

Celebra fabrică de covoare de la Cisnădie este în pragul falimentului, proprietarii fiind nevoiţi să scape de 200.000 de metri pătraţi de covoare, pe care le vând cu o reducere de până la 75%. Pentru a-şi putea plăti datoriile către furnizori, proprietarii fabricii de la Cisnădie sunt nevoiţi să-şi lichideze stocuri în valoare de două milioane de euro.

Una dintre perlele industriei româneşti din judeţul Sibiu are o tradiţie de peste 100 de ani, funcţionând din 1874. Fabrica de la Cisnădie a concurat, până în ziua de azi, cu cei mai mari producători de covoare din lume, fiind de o calitate impresionantă.

Mai citeşte şi:

Au apărut covoarele inteligente: detectează hoţii!

Şi, dacă înainte nu puteai să te „lipeşti" de un covor de Cisnădie decât dacă deţineai un buget generos, preţul fiind de aproximativ 300 de lei pe metru pătrat, acum poţi să le cumperi chiar şi cu reducere de 75%.

Proprietarii trebuie să vândă 200.000 de metri pătraţi de covoare. Tradiţia şi renumele acestor covoare sunt lovite de criză. Covtex Feizy, firma americană care deţine fabrica de covoare persane, a intrat în incapacitate de plată încă din 2007.

Covorul românesc pierde teren

Proprietarii spun că principalul „vinovat" este criza imobiliară din SUA şi din vestul Europei, având în vedere faptul că 90% din producţie era destinată exportului. „În România se produce prea scump pentru a ţine pasul cu competitorii din India sau Pakistan", ne declară Alex Boldişor, managerul de vânzări din cadrul companiei Covtex Feizy.

Costurile de producţie au crescut semnificativ odată cu intrarea României în UE. Boldişor spune că forţa de muncă autohtonă numai poate concura cu cea din Turcia, India sau Pakistan. Acţionarii au fost nevoiţi să producă covoare lucrate mecanic la acelaşi preţ la care în alte ţări se produceau covoare lucrate manual.

Scumpirea forţei de muncă reprezintă o piedică în calea întregii industrii textile din România. Numai în 2009 au fost concediaţi circa 60.000 de lucrători, dintr-o piaţă ce nu depăşeşte 200.000 de angajaţi.