Criza de bani şi criza de credibilitate

Presa decontează azi costurile propriilor comodităţi.

Dragi cititori, veţi auzi tot mai des în ce recesiune se  afundă instituţiile media româneşti, urmare a apocalipsei economice globale. Urechile noastre vor recepta infinite suspine la căpătâiul celei mai neprihănite şi mai sacrificate bresle, cea a gazetarilor.

Da, e adevărat că ziarele, televiziunile şi revistele primesc lovitură după lovitură, cu fiecare lună în care încasările de publicitate le atrofiază conturile. Puţini vor reuşi să reziste, mai ales dacă recesiunea va aduna ani, nu doar bugete lunare. Dependentă de cifrele crude ale economiei, vigoarea vocii media româneşti se risipeşte pe zi ce trece.

O minimă nuanţă trebuie însă introdusă. Suferinţa presei nu e doar o fatalitate născută din criza mondială. Jurnaliştii şi editorii din România decontează în această etapă toate costurile propriilor comodităţi, ale lipsei de viziune, ale inadecvării investiţionale, ale incapacităţii de a se autoreglementa.

Nicio criză din lume nu poate fi scuza cazurilor dezvăluite în ultimul an. Ştirile, interviurile şi reportajele plătite, nemarcate cu semnul de publicitate, au rămas simple erori de parcurs ale campaniei electorale din toamna lui 2008. Nimeni nu le-a dezbătut serios, nimeni nu a pus degetul pe rană. N-avem vinovaţi. Scandalul Ridzi relevă reinventarea cu curaj a practicilor din timpul guvernării Năstase.

Ministrul e evident în culpă. Dar nu observaţi că toate televiziunile se mărginesc la a vorbi despre scena care a costat mai mult decât pe vremea lui Michael Jackson? Aproape niciun cuvânt despre faptul că ni se livrează deliberat ştiri fabricate şi fluxuri de informaţii comandate de clientul de publicitate, în acest caz chiar un reprezentant al Statului!

Primim la TV o realitate paralelă, ne sunt induse adevăruri manufacturate, şi asta din banii noştri. Convertirea conţinutului media către alte criterii decât interesul publicului e cel mai rău lucru care i se poate întâmpla unei ţări.

Am citit zilele trecute pe hotnews.ro că Ministerul Turismului a plătit o sponsorizare grasă pentru o emisiune de călătorii de la Realitatea. Rămâne ca doamna Udrea să sponsorizeze şi ştirile, comandând apoi sumarul. Atunci vom vedea la televizor, în sfârşit, în ce Românie minunată trăim. Pentru tăcerile, embargourile, reportajele şi ştirile cosmetizate din perioada 2000-2004 s-a găsit un singur vinovat: Adrian Năstase.

N-a apărut aproape niciun nume dintre directorii care au semnat contracte de milioane şi apoi au schimbat sumarul. Nu i-am arătat cu degetul pe redactorii-şefi şi pe gazetarii care au lucrat ca agenţi publicitari. Mulţi dintre aceştia sunt pe baricade, administrează criza media şi se întorc la vechile soluţii. E timpul ca gazetarii să-i descopere şi pe ei. Altfel, criza va fi atât de mare încât nici nu vom şti când ne-am pierdut din nou dreptul de a vorbi.