Creşte concurenţa pe piaţa gazelor naturale

Odată cu deschiderea graduală a pieţei de gaze, tot mai multe companii se întrec în a-şi oferi serviciile în acest sector Nu există segment, de la producţie până la distribuţie,

Odată cu deschiderea graduală a pieţei de gaze, tot mai multe companii se întrec în a-şi oferi serviciile în acest sector

Nu există segment, de la producţie până la distribuţie, unde operatorii să nu se fi înmulţit semnificativ. În intervalul 2003-2006, numărul producătorilor s-a dublat, iar cel al furnizorilor a crescut cu peste 65%.

Miza este mare, dacă ne gândim doar la evoluţia spectaculoasă a preţului gazelor naturale, atât al celor din import, cât şi al celor din producţia internă. Ţinut în frâu de autorităţile statului, preţul gazelor naturale din producţia internă trebuie totuşi să ajungă, până la sfârşitul anului 2008, la paritate cu cel al importurilor, potrivit angajamentelor asumate în faţa Comisiei Europene.

Piaţa românească a gazelor naturale a crescut cu 150%, în ultimii patru ani. Dacă în 2003, valoarea estimată a pieţei se ridica la circa 2 miliarde de dolari, în 2006 aceasta a ajuns la 5 miliarde de dolari, principalul element al evoluţiei fiind creşterea preţului de achiziţie a gazelor la intern şi import. Analizând intervalul 2003-2006, preţul gazelor naturale din import aproape s-a triplat, raportat la dolar, de la 120,86 dolari pe mia de metri cubi, în ianuarie 2003, până la 316 dolari pe mia de metri cubi, în decembrie 2006. Calculat în lei, preţul gazelor din import s-a dublat, datorită deprecierii dolarului cu 16 procente. În acelaşi timp, cel al producţiei interne s-a majorat de peste trei ori, raportat în lei, de la o medie a anului 2003 de circa 30 dolari pe mia de metri cubi la 110 dolari, anul trecut.

Investiţia în producţia de gaze noi, avantajoasă

Producţia totală de gaze a României a fost, anul trecut, de 12,07 miliarde metri cubi, potrivit datelor ANRGN, în declin cu circa 600 milioane metri cubi faţă de 2003.

Celor trei producători de gaze naturale existenţi în 2003, Romgaz, Petrom şi americanii de la Amromco, li s-a alăturat, un an mai târziu, firma Wintershall Mediaş. Cota de producţie a acesteia s-a dublat de la an la an, ajungând, de la 0,3% la 0,12%, în 2006. Compania a intrat pe segmentul gazelor noi, adică al celor provenite din noi zăcăminte sau din reabilitarea câmpurilor de extracţie existente. În 2006 şi-au făcut intrarea încă doi operatori, firma americană Toreador Resources şi cea britanică Falcon Oil&Gas, ambele prinzând o felie de 0,11% din producţia totală.

Din dublarea numărului de producători, singura care a avut de suferit a fost Romgaz, a cărei cotă de piaţă pe producţie a scăzut în cei patru ani cu circa cinci procente. Cea mai dramatică scădere a cotei a avut-o în 2005, când din totalul producţiei, Romgaz a acoperit doar 41,6%, faţă de 56,41% în 2003. Totuşi, cu 52% din producţie, Romgaz a rămas jucătorul dominant, alături de Petrom, ambele companii deţinând, în 2006, peste 98%.

Nouă companii au importat de 1,57 miliarde de dolari

Intrarea a noi operatori a stimulat producţia de gaze noi, ponderea acestora în coşul total de gaze crescând de cincisprezece ori (de la 1% la 15%). De altfel, investiţiile în exploatarea a noi zăcăminte sau reabilitarea altora vechi au fost încurajate printr-o lege dată în 2003, care stipula că preţul de valorificare a gazelor noi poate ajunge până la 80% din cel al gazelor de import. Conceptul de "gaze noi" a fost eliminat începând cu 1 ianuarie a acestui an, dar până în prima parte a anului trecut diferenţa de preţ pe mia de metri cubi dintre gazele noi şi cele "vechi" depăşea 100 dolari. Astfel, nu e greu de explicat de ce, potrivit rapoartelor ANRGN de monitorizare a pieţei, Petrom şi-a sporit producţia de gaze noi de la 0,63% din totalul pe ţară, în 2003, până la 28,2%, în anul 2005. În acelaşi timp, producţia de gaze vechi a companiei a scăzut, în acelaşi interval, de la 42,5% la 23,6%.

Segmentul importurilor nu a fost marcat de schimbări spectaculoase, ponderea acestora în consumul total de gaze rămânând neschimbat, în jur de 30%. Nici numărul importatorilor nu s-a modificat semnificativ, în cei patru ani. Totuşi, unii au renunţat la această afacere pentru a face loc altora. În afară de Distrigaz Nord şi Sud, Termoelectrica, Electrocentrale Bucureşti, care au derulat importuri pentru consumatorii casnici sau pentru nevoile proprii, Transgaz, ca plată pentru serviciul de tranzit al gazelor din import pe conductele sale, sau Romgaz au mai activat pe această piaţă Wirom Gas, WIEE, Amgaz, EGL Gas&Power, Alpha Metal şi Interagro.

Cea mai mare parte a importurilor, respectiv 57%, a fost derulată de companiile de distribuţie Distrigaz Sud şi E.ON Gaz România, dat fiind că acestea sunt obligate să livreze consumatorilor gaze la coş, adică importuri plus producţie internă. De notat că, niciuna dintre aceste companii nu importă direct, ci prin intermediul a trei firme: Wintershall Elveţia (care acoperă peste 75% din livrări), Gazexport Moscova şi Imex Oil.

La un preţ mediu al gazelor de import de 302 dolari pe mia de metri cubi, pentru 2006, valoarea celor aproximativ 5,2 miliarde metri cubi importate s-a ridicat la circa 1,57 miliarde de dolari.

Afaceri de 19,7 milioane de euro, cu un singur salariat

Intrată pe piaţă în 2004, WIEE România a avut, poate, cea mai spectaculoasă creştere pe segmentul importurilor. De la o cotă de 0,17%, aceasta a ajuns, în 2006, să deruleze 11,2% din toate importurile.

Conform ultimelor informaţii disponibile pe site-ul Ministerului de Finanţe, WIEE România a realizat, în 2005, o cifră de afaceri de 71,2 milioane de lei (19,7 milioane de euro), dar a încheiat cu o pierdere de 1,5 milioane de lei. Compania a fost înregistrată la Registrul Comerţului în iulie 2000 şi are un singur salariat. În 2004, cifra de afaceri a fost de aproape 16 ori mai mică, de 4,5 milioane lei, însă atunci a realizat un profit de 90.000 lei.

Mai profitabilă pare a fi EGL Gas&Power, importator şi trader pentru consumatorii eligibili. La o cifră de afaceri de 264,07 milioane de lei (73 milioane de euro), compania a înregistrat, în 2005, un profit net de 1,8 milioane de lei (500.000 euro).

Un furnizor interesant este Interagro, companie deţinută de omul de afaceri Ioan Niculae. Compania a derulat importuri doar în 2005, când a acoperit 13,82% din furnizările pe piaţa liberă (pentru consumatori eligibili), valoare foarte apropiată de cea a Distrigaz Sud.

32 de companii se bat pe 6% din distribuţie

Începută în 2001, liberalizarea pieţei de gaze naturale a ajuns până la 100%, pentru toţi consumatorii non-casnici, începând cu 1 ianuarie 2007. Până la sfârşitul anului trecut, gradul real de deschidere era însă de 52,61%, potrivit datelor ANRGN, ceea ce înseamnă că din total consum acest procent a fost vândut către consumatori eligibili, prin negociere.

La o evaluare brută, valoarea serviciilor de distribuţie în 2006 s-a ridicat la circa 400 milioane de dolari, în creştere cu circa 150 milioane de dolari faţă de 2003, deşi cantitatea distribuită a scăzut cu circa un miliard de metri cubi.

Deşi segmentul consumatorilor captivi, incluzând aici pe cei casnici, se tot restrânge, acest lucru nu împiedică firmele să intre pe segmentul furnizării şi distribuţiei reglementate. Astfel, dacă în 2003 existau 20 de operatori, anul trecut numărul acestora a ajuns la 34. Dominante rămân companiile Distrigaz Sud şi E.ON Gaz România (fosta Distrigaz Nord), care, cumulat, deţin 94% din această piaţă. Intrarea a noi operatori a restrâns cota de piaţă a Distrigaz Sud, care a pierdut, până în 2006, aproape 7%. Separat, nou-intraţii pe acest segment nu deţin nici 1% din piaţă - Amarad (0,01%), Tulcea Gaz (0,25%), Oligopol (0,01%), Gazvest (0,26%), Vital Gaz (0,29%) - cel mai mare fiind Congaz (0,97%) etc.

Totuşi, tot ce s-a construit până în anul 2000 a rămas în concesiunea celor doi mari operatori, a declarat, pentru Adevărul, Gabriel Sîrbu, director de Preţuri şi Tarife al ANRGN. "Toate aceste companii care au intrat recent pe piaţă au obţinut concesiuni noi, au intrat în localităţi în care nu exista până atunci reţea de distribuţie şi unde construiesc reţele noi", a explicat Sîrbu. Potrivit acestuia, companiile s-au orientat către localităţi din Constanţa, Iaşi, Vaslui, Suceava, Cluj sau din jurul acestor judeţe.

Marii consumatori, un sector atractiv

La o cantitate de peste 8,4 miliarde metri cubi de gaze naturale, livrată anul trecut consumatorilor eligibili, valoarea pieţei libere s-a ridicat anul trecut la circa 2,2 miliarde dolari, potrivit unei estimări a ANRGN.

Deşi pe sectorul reglementat, cei doi mari distribuitori deţin aproape toată piaţa, ca furnizori pe piaţa liberă aceştia au de înfruntat concurenţa venită din partea altor 18 furnizori. Astfel, Distrigaz Sud deţine doar 15,53% din furnizările către consumatorii eligibili, în timp ce E.ON Gaz acoperă 5,64%. Cel mai mare furnizor este Romgaz, cu 30% din piaţă, iar Petrom, al doilea mare producător de gaze, ocupă următoarea poziţie, însă pentru doar 16% din piaţă. Petrom Gas, companie achiziţionată la finele lui 2005 de Petrom, a avut o cotă de 12% din piaţă. În 2003, lupta pentru consumatorii eligibili se dădea între 12 operatori.