Cota unica - fara tocmeala

Guvernul a luat o decizie cu adevarat importanta atunci cand s-a hotarat sa o lase balta cu impozitul pe venitul global, chiar daca in implementarea acestuia s-au irosit timp si bani. Marele atu al

Guvernul a luat o decizie cu adevarat importanta atunci cand s-a hotarat sa o lase balta cu impozitul pe venitul global, chiar daca in implementarea acestuia s-au irosit timp si bani. Marele atu al introducerii cotei unice la impozitul pe venit consta in simplificarea sistemului fiscal, alaturi, desigur, de renuntarea la progresivitatea cotelor, cea responsabila de incurajarea nemuncii si a unei bune parti a evaziunii fiscale. Impozitul pe venitul global nu era potrivit nici cu economia, nici cu societatea romaneasca. Suntem siguri ca, in momentul in care ministrul Finantelor a pus la cale masura recent adoptata de Executiv, a realizat nepotrivirile de caracter sus-amintite. IVG-ul, pe langa ca nu aducea veniturile scontate la bugetul de stat, a si generat un veritabil cosmar birocratic. Nu doar pentru simplul cetatean, obligat, sub sanctiunea evaziunii, sa inteleaga ce si cum cu declaratiile de venit, ci si pentru intreaga functionarime angrenata in raportarea si colectarea impozitului. Ca atare, introducerea noii modalitati de impozitare nu are, de aceasta data, de-a face cu campania electorala, ci mai degraba cu acceptarea realitatii ca implementarea IVG devenea, cu fiecare zi, o himera. Faptul este relevat si de ultima rectificare bugetara, unde tinta de incasari aferente acestui impozit a fost diminuata cu 4.200 miliarde lei, pentru ca nu avea cum sa fie atinsa. De aceea, miscarea lui Tanasescu, facuta fara acordul FMI, care, cu ochii pe deficitul bugetar, ar putea sa nu o agreeze, este una rationala. In acest context, nu poate decat sa ne uimeasca afirmatia ministrului de Finante, potrivit careia "trebuie vazut cum reactioneaza piata, daca merge bine, am putea scadea cota unica la 20 la suta, daca nu, vom renunta la acest sistem". In mod normal, "reactia pietei" nu poate fi decat una pozitiva. Din punct de vedere social, nu sunt pericole, asa cum a dat de inteles Mihai Tanasescu, nimeni nu va plati mai mult decat pana acum. Din punct de vedere al incasarilor bugetare, cele care, firesc, trebuie sa preocupe Ministerul de Finante, normal ar fi ca acestea sa creasca. Adica, acele firme care acuzau, si pe buna dreptate, faptul ca nu-si pot plati angajatii cum se cuvine, din cauza impozitului urias pe venit, sa inceapa sa plateasca. Sigur, este si problema nivelului ridicat al CAS, dar ar fi de-a dreptul hazardat sa se umble acum si la aceasta contributie, fara a gasi inainte o solutie viabila de finantare a sistemului de pensii. Nu stim in ce masura introducerea cotei unice va scoate la suprafata infloritoarea piata a muncii la negru, dar cota estimata de 10 la suta incasari suplimentare aferente impozitului pe venit ni se pare rezonabila. Problema nu se pune insa in termeni "de piata". Odata luata aceasta decizie, ce va fi cu siguranta criticata cu sarg de carcotasii de profesie, ea trebuie pusa in aplicare. Greseala de fond comisa de dl. Tanasescu, cand a vorbit de "reactia pietei" tocmai in asta consta. Din clipa in care aceasta modalitate de impozitare intra in vigoare, ea nu trebuie supusa tocmelii, ca la piata, ci impusa, ca la Fisc. Aceasta inseamna controale la sange ale agentilor economici pentru ca sumele inscrise in documentele de salarizare ale angajatilor sa fie cele reale, sanctiuni care sa mearga pana la inchiderea firmelor contraveniente si alte asemenea, ce tin de institutia condusa de dl. Blanculescu. Apoi, nu ne este clara nici chestiunea cu "renuntarea la acest sistem", daca piata nu reactioneaza corespunzator. Ce facem, ne jucam? In 2004 aplicam cota unica, in 2005 progresiva, iar in 2006 revenim la IVG? Cati ani trebuie sa mai treaca pentru ca guvernantii sa inteleaga ca instabilitatea legislativa, mai ales in domeniul economic, a generat doar pagube imense si coruptie?