Coşul zilnic al românilor păcăleşte rata inflaţiei

Ponderea mai mare deţinută de alimente la noi spre deosebire de vestici generează un indice al preţurilor de consum mai mic

ar fi fost mai mare cu 1,2% faţă de cea raportată în acest moment de INS.
Populaţia din ţara noastră alocă circa 40% din veniturile băneşti pentru cumpărarea de bunuri alimentare. Şi numai 17% sunt destinate pentru plata serviciilor. Spre deosebire, în statele vest-europene, structura este aproape în oglindă: 18% pentru alimente şi peste 50% pentru servicii.
Procesul de dezinflaţie din România este ajutat, pe lângă amânarea creşterii preţurilor la utilităţi şi evoluţia favorabilă a agriculturii din acest an, şi de structura consumului populaţiei, diferită de cea din Uniunea Europeană. Spre exemplu, ultimele date publicate de Institutul Naţional de Statistică arată că, după primele 11 luni ale anului curent, preţurile de consum s-au majorat cu 4,1% faţă de luna decembrie 2005. Dar dacă aplicăm modelul de consum al persoanelor din statele ce aparţin de zona euro, atunci inflaţia din perioada ianuarie-noiembrie 2006 ar fi fost de aproximativ 5,3%, cu 1,2 puncte procentuale peste nivelul raportat de INS. Liviu Voinea, director de cercetare în cadrul Grupului de Economie Aplicată, a precizat, pentru Adevărul, că diferenţa dintre cele două rate, deşi poate părea nesemnificativă, este totuşi importantă. "Banca Naţională vrea să aducă rata inflaţiei la 3% peste trei ani. Dar procesul de convergenţă reală a economiei româneşti la cea europeană generează o problemă pentru scăderea inflaţiei", spune Liviu Voinea. Adică, tendinţa de aliniere la condiţiile din statele dezvoltate ale Uniunii Europene conduce la majorarea tarifelor din ţara noastră. Iar în acest moment, directorul GEA estimează că preţurile din România sunt la circa 60% din nivelul celor europene. În schimb, salariul mediu este de aproximativ 10 ori mai mic decât veniturile angajaţilor din ţările vest-europene.
Convergenţă nominală în aproape 80 de ani
Totuşi, procesul de convergenţă nominală este diferit de cel real. Chiar dacă estimările analiştilor internaţionali indică faptul că vor trece chiar şi 80 de ani până când nivelul produsului intern brut pe locuitor va ajunge la acelaşi nivel cu cel din statele dezvoltate, Voinea precizează faptul că procesul de convergenţă reală, care ţine cont de puterea de cumpărare a românilor, va avea loc mult mai repede. Un exemplu ar putea fi Polonia, unde structura consumului populaţiei s-a apropiat de cea din ţările europene dezvoltate. Astfel, în timp ce în România, aproape 40% din venituri sunt destinate achiziţionării de produse alimentare, în Polonia numai 27% sunt alocate pentru aceste bunuri. Iar în timp ce românii cheltuie numai 17% din bani pentru servicii, polonezii folosesc mai mult de 42% pentru astfel de plăţi.
Astfel, pe măsură ce populaţia din ţara noastră va aloca din ce în ce mai multe venituri pentru a beneficia de diverse servicii, evoluţia inflaţiei va înregistra o tendinţă de scădere mult mai lentă.