Coreea de Sud, şablon pentru succes

Economia sud-coreeană a reuşit să treacă cu brio prin criză datorită modelului de creştere sustenabilă şi pătrunde cu paşi repezi în lumea dezvoltată.

Plimbându-te pe străzile Seulului, un oraş cu o populaţie de peste 10 milioane de locuitori, ai impresia că trăieşti simultan în două lumi paralele. Ca în orice stat asiatic, fiecare colţ de stradă este o oportunitate pentru mici afaceri.

Tarabele cu încălţăminte şi îmbrăcăminte „made in China", decolorate de soare şi de agitaţia oraşului, rămân parcă ultima dovadă a unei economii emergente. De cealaltă parte, sutele de zgârie-nori, autostrăzile şi multitudinea de poduri de peste râul Han arată că statul s-a dezvoltat neîncetat în ultimele decenii.

Seul, capitala lumii pentru două zile

Pentru două zile, Seulul a devenit capitala lumii. Peste 50 de şefi de state şi organizaţii internaţionale s-au strâns în urmă cu o săptămână în capitala Coreei de Sud pentru a participa la cea de-a doua ediţie a Summitului pentru Securitate Nucleară.

După ce prima ediţie a summitului a avut loc la Washing­ton, la iniţiativa preşedintelui Barack Obama, organizarea evenimentului din acest an la Seul confirmă statutul ţării asiatice în rândul marilor puteri economice şi strategice. Am avut ocazia să particip la acest summit şi să observ, chiar dacă pentru puţin timp, cum un stat măcinat de război în urmă cu 50 de ani s-a putut dezvolta cu o repeziciune greu de imaginat.

În 1960, Coreea de Sud era unul dintre cele mai sărace state din lume, la acelaşi nivel cu ţările din Africa. La sfârşitul lui 2011, Republica Coreea era mai bogată decât media UE: PIB pe cap de locuitor se ridica la 31.750 de dolari, faţă de 31.550 de dolari la nivelul UE.

Cu o populaţie activă de 24,2 milioane de locuitori şi un PIB de peste 1.000 de miliarde de dolari în 2011, economia Republicii Coreea ocupă poziţia a patra în Asia (după China, Japonia şi India) şi locul 13 în lume.

Pentru majoritatea statelor sărace, Coreea de Sud este un model de creştere, un exemplu mai bun decât China, Taiwan, Singapore şi Hong Kong. Toate acestea sunt mai bogate decât Coreea, însă despre toate se spune că nu au un model de creştere sustenabil.

Economia sud-coreeană nu doar că a crescut rapid, ci a combinat avansul cu democraţia. Cu toate că avansul său a început în timpul unui dictator, Park Chung-hee, în ultimii 25 de ani, ţara a fost o democraţie parlamentară care vibrează.

China, un punctde sprijin

Coreea de Sud îşi poate adăuga şi rezistenţa la capitolul realizări. A fost afectată de criza economică, însă şi-a revenit mai repede decât orice altă ţară dezvoltată. Între iunie şi februarie 2009, Coreea de Sud a pierdut 1,2 milioane de locuri de muncă. Economia de piaţă a făcut-o vulnerabilă la turbulenţele din pieţe.

Cu toate acestea, PIB a înregistrat o creştere de 6% în 2010 şi de 4% în 2011, iar rata şomajului rămâne la un liniştitor nivel de 3%. Într-o mare măsură, rezultatele se datorează relaţiei comerciale pe care o are cu China, unde exportă puternic.

Iar dezvoltarea uimitoare a statului nu face altceva decât să atragă noi şi noi investiţii din Asia, Europa şi Statele Unite ale Americii. Investiţiile străine directe s-au ridicat la 13,7 miliarde de dolari în 2011, contribuţia statelor din Uniunea Europeană depăşind cinci miliarde de dolari.

Ţara marilor conglomerate

Pentru a-şi menţine ritmul impresionant de creştere, Coreea de Sud va avea nevoie de câteva tactici noi. Şi va avea nevoie să le elaboreze de la zero. Atunci când o ţară sau o companie încearcă să-şi prindă rivalii din urmă, se poate uita la ce fac ceilalţi mai bine.

Hyundai a lăsat Toyota în urmă pe piaţa maşinilor eficiente şi ieftine. Rămâne de văzut dacă preşedintele Lee Myung-bak, fost director general al Hyundai Construction, va reuşi să aducă statului sud-coreean succesul pe care l-a oferit companiei producătoare de maşini.

O bună parte a avansului economic se datorează şi marilor conglomerate care au operaţiuni aici. Samsung Electronics (una dintre cele 83 de companii care formează conglomeratul sud-coreean Samsung) vinde mai multe aparate smartphone decât Apple.

Tot în Coreea de Sud, Maersk, una dintre cele mai mari companii de shipping din lume, construieşte cel mai mare vas de transport. Aceste companii-gigant asigură locuri de muncă pentru un sfert din forţa de muncă a ţării şi contribuie cu 50% la formarea Produsului Intern Brut.

Peste 2.200 de ore pe an

Un sud-coreean lucrează, în medie, 2.200 de ore pe an, cu 50% mai mult decât nemţii sau olandezii. Reacţia lor la criza din 2008 a fost pur şi simplu să muncească şi mai mult. În timpul perioadei de revenire din 2009-2010, Coreea de Sud a înregistrat a doua cea mai mare creştere a orelor de muncă, după Taiwan.