Contractul de franciză trebuie să conţină clauze de nonconcurenţă şi de reziliere fără preaviz

Drepturile şi obligaţiile părţilor implicate într-o afacere în franciză trebuie să se regăsească obligatoriu în contractul încheiat. Condiţiile financiare pe care trebuie să le

Drepturile şi obligaţiile părţilor implicate într-o afacere în franciză trebuie să se regăsească obligatoriu în contractul încheiat. Condiţiile financiare pe care trebuie să le îndeplinească beneficiarul, precum şi aspecte legate de reînnoirea contractului sau rezilierea acestuia sunt alte câteva clauze contractuale obligatorii.

Codul deontologic al francizei, întocmit anul trecut de Asociaţia Română de Franciză, stabileşte obligaţiile şi drepturile, atât ale francizorului, cât şi ale beneficiarului - de care părţile implicate ar trebui să ţină seama.

Potrivit acestui document, orice contract de franciză trebuie să prevadă, obligatoriu, anumite clauze. Acestea se referă în mod explicit la drepturile şi obligaţiile francizorului/beneficiarului, bunurile, serviciile şi tehnologiile furnizate de către francizor, condiţiile financiare şi cele de reînnoire a contractului, durata şi condiţiile de reînnoire a contractului. Orice contract de acest tip trebuie să cuprindă clauze de reziliere şi să descrie, în acelaşi timp, situaţiile în care înţelegerea "pică" fără preaviz. Francizorul are totodată obligaţia de a descrie, amănunţit, know-how-ul pus la dispoziţia beneficiarului, având astfel posibilitatea şi de a recupera de la beneficiar - în cazul încetării contractului înainte de scadenţa prevăzută - toate bunurile ce-i aparţin.

În primul rând, înainte de a-şi lansa afacerea în franciză, "proprietarul" trebuie să o fi exploatat individual o anumită perioadă şi să deţină drepturile de proprietate intelectuală şi să deţină drepturile de proprietate intelectuală şi/sau industrială. Francizorul este obligat totodată să asigure beneficiarilor (n.r.- francizaţilor) o pregătire iniţială, precum şi o asistenţă comercială sau tehnică permanentă pe întreaga durată a contractului. În acelaşi timp, şi beneficiarul este obligat să respecte anumite condiţii definitorii, precum să menţină reputaţia reţelei de franciză şi să ofere francizorului toate informaţiile necesare analizării performanţelor afacerii. Francizatul mai este obligat în acelaşi timp să nu divulge know-how-ul preluat de la francizor şi să gestioneze eficient afacerea preluată.

În cazul în care se constată abateri de la clauzele contractului, "proprietarul" afacerii trebuie să le prezinte în scris şi să acorde totodată francizatului un termen rezonabil de remediere a problemei. Este de preferat ca cele două părţi să încerce să rezolve disputele pe cale amiabilă, prin negociere directă.

Unul dintre principiile de bază ale contractului de franciză se referă la durata acestuia. Ea trebuie să permită beneficiarului cel puţin amortizarea investiţiilor efectuate.

În ceea ce priveşte clauzele de reziliere, acestea trebuie să stabilească în mod foarte clar circumstanţele în care contractul se poate "rupe" fără preaviz. Contractul trebuie să cuprindă totodată şi anumite clauze de non-concurenţă, necesare pentru protejarea tehnologiei francizorului, precum şi obligaţiile financiare ale beneficiarului, respectiv taxele de intrare în franciză, redevenţe, taxe de marketing etc.

Franciza reprezintă sistemul de comercializare a bunurilor, serviciilor, tehnologiilor ce are la bază o colaborare între două părţI - francizorul şi beneficiarul (n.r., francizatul). În virtutea acestei înţelegeri, primul acordă dreptul celui de-al doilea de a desfăşura o activitate în concordanţă cu conceptul propriu. În schimbul unor redevenţe pe care le plăteşte, francizatul poate utiliza numele de marcă ale francizorului, precum şi tehnologia oferite de "proprietarul" afacerii.