Constantin Roibu : „Vom trece cu bine peste cei patru ani de criză“

Şeful Oltchim crede că infrastructura şi energia reprezintă cheia relansării industriale. Planul anticriză pe care vrea să îl aplice guvernul Boc cuprinde măsuri realiste, iar majorarea preţurilor la utilităţi ar fi o greşeală, crede Roibu.

Poate fi relansată industria cu măsurile anticriză pe care le propune executivul?

România are şanse mari să depăşească cu bine perioada de criză cu măsurile pe care guvernul le are în vedere şi cu altele cu care va trebui să vină. Spun asta pentru că, în primul rând, România nu a avut o dezvoltare economică atât de pregnantă, care să fi ajuns la un vârf, astfel încât acum să suporte o cădere fantastic de  mare.

Excepţie fac unele societăţi puternic afectate, care fac exporturi masive, cum ar fi ArcelorMittal, Oltchim sau Alro Slatina, însă restul economiei nu e influenţată atât de puternic de criza mondială. Consumurile în România, în toate domeniile de activitate, fiind la un nivel foarte scăzut, nu vor mai scădea, dar, în acelaşi timp, nu va fi un ritm de creştere ca până în 2008.

Dar consumul va creşte în continuare, pentru că noi am plecat de la un nivel foarte scăzut. Dacă guvernul va înţelege şi va acţiona în sectoarele cheie care influenţează întreaga economie românească, cum sunt sistemul energetic şi cel de transporturi, care, odată cu scăderea consumului, nu trebuie să crească preţurile, ci trebuie să se adapteze la condiţiile de piaţă, atunci putem depăşi criza fără probleme.

Credeţi că accentul guvernului pe investiţiile în infrastructură este benefic?

Investiţiile în infrastructură ne vor ajuta foarte mult, la fel şi cele în reabilitarea termică a clădirilor. Haideţi să ne uităm, de exemplu, cum a ieşit Germania din criza din 1929-1932, ce strategii a aplicat. S-a apucat să contruiască în infrastructură. Şi asta a fost o modalitate prin care au reuşit să depăşească acele momente de criză. E un exemplu care s-a mai aplicat şi e foarte bine că îl aplicăm şi noi.

Alt lucru care ar trebui făcut, consider eu, este să dezvoltăm sectorul agricol. România are un potenţial agricol extrem de ridicat, avem terenuri care sunt fertile, din care multe au rămas necultivate. Cred că ar trebui dusă o bună politică agricolă, astfel încât să ne producem singuri mâncarea, să nu mai importăm alimente, poate chiar să devenim exportatori.

Cât estimaţi că va mai dura criza în România?

Cred că perioada de criză va mai dura încă trei sau patru ani. Apogeul îl vom înfrunta la jumătatea acestui an. Părerea mea e că perioada de vară va fi cea mai dificilă.

Care este impactul reculului din petrochimie asupra economiei româneşti?

Oltchim exportă circa 78% din producţie, astfel că a fost lovită puternic de criză. Totodată, e singura societate petrochimică în viaţă din România. Nu există domeniu de activitate în România în care Oltchim să nu vândă produse. Acestea sunt utilizate până şi în apa potabilă, pentru dezinfectare.

Fără Oltchim, statul ar trebui să importe, anual, produse chimice în valoare de 180 de milioane de euro. Mai mult, prin exporturi, Oltchim aduce valută în România. De exemplu, în 2009 ne aşteptăm să aducem în ţară peste 300 de milioane de euro, iar în 2013, să atingem 700 de milioane de euro.

Care sunt măsurile pe care le aveţi în vedere pentru optimizarea costurilor?

Printre principalele măsuri am inclus construirea unei centrale electrice, retehnologizarea instalaţiei de electroliză, dezvoltarea producţiei de polioli şi polieteri, precum şi preluarea petrochimiei de la Arpechim, sursa noastră principală de materii prime. În prezent, Oltchim funcţionează la jumătate din capacitatea sa, întrucât petrochimia de la Arpechim este închisă. Astfel că suntem nevoiţi să importăm materia primă, cu costuri mai mari.

Va urma o reducere de personal în acest an?

Prin externalizările făcute în 2008, am vândut toată activitatea de industrie alimentară şi am redus personalul cu circa 1.000 de oameni. În 2009, vor ieşi la pensie circa 200 de salariaţi. În afară de aceştia, nu mai preconizăm o restructurare de personal, însă vom externaliza divizii care nu sunt legate de activitatea principală, cum ar fi sistemul de transport sau policlinica.

Oltchim, solitar în sectorul petrochimic

Cândva mândria familiei Ceauşescu, industria petrochimică a României se sprijină acum, cu toată greutatea, pe judeţul Vâlcea. Înfiinţat în 1966, combinatul Oltchim a rămas singurul producător din ţară de clorură şi policlorură de vinil, polieteri, sodă caustică şi alte derivate, folosite în absolut toate domeniile de activitate care implică materie chimică.

Pentru judeţul Vâlcea, combinatul înseamnă 60% din activitatea economică. Oltchim exportă mai mult de trei sferturi din producţie în Uniunea Europeană, în regiune şi în ţări din Orientul Mijlociu, America de Nord şi Sud, astfel că turbulenţele economice au lovit cu putere în indicatorii financiari.

Compania a încheiat anul 2008 cu pierderi duble faţă de 2007, de 225 milioane de lei, după ce a decis, în noiembrie, să reducă producţia cu 40%. Cifra de afaceri, de 1,9 miliarde lei, a fost, însă, în creştere cu 11%.

Campioni la handbal

Roibu, alături de campioanele la handbal pe care Oltchim le sponsorizează   Foto: Newsin

Compania susţine echipa de handbal care îi poarte numele, Oltchim Râmnicu Vâlcea, parte a primului club profesionist de handbal din România. Echipa a fost campioană a României de 14 ori, inclusiv în ultimii doi ani, şi joacă, în prezent, în Liga Campionilor Europeni.

Lupte grele cu acţionarii minoritari

Constantin Roibu susţine că reprezentanţii principalului acţionar minoritar al combinatului, compania germană Petro Carbo Chem (PCC) i-a propus, în trecut, o colaborare pentru a acţiona statul român în judecată, astfel încăt să obţină ştergerea creanţei pe care AVAS vrea să o transforme în acţiuni.

„Le-am spus că nu există nicio raţiune pentru un asemenea act, în condiţiile în care putem veni cu o strategie prin care statul îşi poate recupera banii”, spune Roibu.

Acesta susţine că PCC a blocat, de altfel, încă din 2007 dezvoltarea companiei. Deşi managementul s-a opus, PCC a reuşit o diminuare a capitalului social al Oltchim, în urma căruia capitalizarea bursieră a scăzut, de la un miliard de euro,  la 100 milioane de euro, în timp ce cheltuielile financiare s-au dublat, susţine Roibu.

„Au spus că programul nostru de dezvoltare e total nejustificat. Dar în Polonia au aplicat exact aceeaşi reţetă, au copiat planul nostru”, mai arată şeful Oltchim, enumerând măsuri precum realizarea unei centrale electrotermice şi a unei producţii de polioli, implementate de PCC în cadrul combinatului similar pe care îl deţine în Polonia.

„E clar că interesul lor este să scadă valoarea companiei, pentru a o lua pe gratis şi a o închide, pentru că este principalul competitior al combinatului polonez”, consideră Roibu.

El a adăugat că propunerea adresată de PCC acţionarilor privind revocarea sa din funcţia de director general nu are absolut nicio şansă de reuşită.

În ceea ce priveşte Prochem Invest, societate înfiinţată de salariaţii Oltchim, prin care aceştia ar fi dorit achiziţionarea pachetului majoritar al combinatului, Roibu spune că activitatea acesteia este blocată.

„Societatea are sute de acţionari. Dacă vom avea posibilitatea să ne finanţăm, când statul va scoate la vânzare combinatul, avem de gând să participăm la proces”, conchide oficialul Oltchim.

Chimist de o viaţă

Constantin Roibu s-a născut la 16 mai 1952, în comuna Mihăieşti din judeţul a cărui economie avea să o conducă, Vâlcea.

După ce a absolvit Facultatea de Tehnologia şi Chimizarea Petrolului şi Gazelor, în 1977, a primit, prin repartiţie guvernamentală, prima sa slujbă, ca inginer chimist stagiar, la combinatul petrochimic Solventul Timişoara, de unde s-a transferat la CIPA Râmnicu Vâlcea.

Noul loc de muncă i-a adus o evoluţie de la funcţia de inginer în secţia Pesticide II, la cea de şef al secţiei, apoi la postul de director al uzinei de pesticide şi de director de producţie al CIPA.

De aici s-a îmbarcat, în 1991, în corabia Oltchim, direct la cârma ei, în fotoliul de director general, din care nu s-a mai clintit. Şapte ani mai târziu, Roibu şi-a adăugat la CV şi funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie al combinatului.

În acest timp, a obţinut 41 de brevete de invenţie şi are încă 11 invenţii în curs de brevetare, parte din ele fiind aplicate instalaţiilor din companie. Roibu este doctor în chimie din anul 1999.

Arpechim va aduce profit în anul 2009

Când estimaţi preluarea petrochimiei de la Arpechim?

Extrem de urgent. Calculele nostre arată că, dacă cel mai târziu în luna aprilie am prelua petrochimia de la Arpechim şi am porni toate instalaţiile, vom încheia anul pe profit. Pentru noi, etilena şi propilena pe care le luăm de la Arpechim sunt ca aerul şi apa pentru organismul omului. Negocierile continuă cu Petrom şi vom avea o nouă discuţie în acest sens pe data de 9 martie.

De ce sumă aveţi nevoie pentru această tranzacţie?

Ca să finalizăm tranzacţia cu Petrom, ne trebuie în jur de 50 de milioane de euro, pe care sperăm să îi obţinem din împrumuturi cu garanţii date de societate, cu contracte de export, cu active proprii. Nu putem vorbi de garanţii din partea statului pentru această tranzacţie.

Când se va lua o decizie în privinţa garantării de către stat a împrumuturilor de peste 400 milioane de euro, de care are nevoie compania pentru retehnologizare?

Nu se poate lua o decizie privind garantarea împrumuturilor în prezent, atâta timp cât capitalurile proprii sunt negative. O garanţie de la stat în aceste condiţii ar fi ajutor de stat. Prin toate demersurile, vrem să evităm ajutorul de stat, iar statul se va comporta, în cazul Oltchim, ca un investitor prudent şi procedează aşa cum ar proceda orice acţionar. Vom putea discuta despre garanţii de la stat abia în septembrie-octombrie, după ce combinatul va fi pus la punct.

Dar în ceea ce priveşte conversia în acţiuni a creanţei deţinute de AVAS, în valoare de circa 130 de milioane de euro?

Vom respecta instrucţiunile pe care le va da Comisia Europeană, prin Directoratul General de Competiţie de la Bruxelles, după ce îi vom prezenta strategia statului de restructurare a Oltchim.  Este normal ca AVAS să recupereze creanţa la Oltchim,  pentru că statul a investit bani în combinat.

Datoria pe care o are faţă de stat nu sunt taxe şi impozite neplătite, ci bani care au fost investiţi în companie. Strategia pe care noi o propunem e ca statul român să-şi convertească datoria în acţiuni şi să dea drept de preferinţă acţionarilor minoritari. În acest fel capitalurile proprii devin pozitive şi societatea poate să fie finanţată de către bănci.

Cum comentaţi afirmaţiile reprezentantului PCC, acţionar minoritar al Oltchim, privind iminenţa unui faliment al combinatului?

Oltchim nu are cum să intre în faliment, atâta timp cât are piaţă de desfacere, performanţe operaţionale şi planuri viabile de restructurare. Afirmaţiile reprezentantului acţionarului minoritar nu fac decât să scadă valoarea companiei şi să ne creeze probleme în faţa băncilor. Cred că acesta este şi interesul acţionarului minoritar, să diminueze valoarea companiei, pentru a o cumpăra pe nimic.

Care sunt estimările privind evoluţia consumului de produse petrochimice în România?

România va cunoaşte, în următorii ani, o dezvoltare enormă a acestei pieţe. În prezent, consumul de PVC (policlorură de vinil – n.r.) pe cap de locuitor în România este de 4 kilograme pe an, iar, în vest, de 16 kilograme. Estimările arată că, în următorii cinci-şase ani, un român va consuma 10 kilograme, deci mai mult decât dublu.

Creşterea în privinţa cererii de poliuretan va fi şi mai mare. De la 0,5 kilograme pe cap de locuitor în prezent, România va sări la 3 kilograme, în condiţiile în care vesticii consumă 5,5 kilograme. Având marele avantaj de a ne situa într-o regiune cu potenţial de creştere imens şi, având în curtea noastră producătorul de materii prime, un studiu al celei mai mari instituţii independente de consultanţă de pe piaţa de profil, Tecnon OrbiChem, realizat în ianuarie 2009, arată că Oltchim va deveni cel mai important producător integrat de PVC din întreaga Europă.

Consultantul subliniază strategia de marketing bine structurată şi planul de eficientizare şi modernizări continue.  În timp ce alte instalaţii se vor închide, întrucât sunt prea mici şi neintegrate şi nu au făcut investiţii.