Companiile româneşti se tem să se listeze la bursă

Valoarea finanţărilor prin piaţa de capital este la un nivel atât de redus, încât nici măcar în statistici nu este prinsă. Cauzele sunt multiple, pornind de la lipsa de educaţie

Valoarea finanţărilor prin piaţa de capital este la un nivel atât de redus, încât nici măcar în statistici nu este prinsă. Cauzele sunt multiple, pornind de la lipsa de educaţie investiţională şi mentalitatea antreprenorilor până la aspecte legate de dimensiunile reduse ale pieţei de capital.
Majoritatea întreprinzătorilor români nici nu iau în calcul varianta finanţării afacerilor prin listarea pe piaţa de capital, considerând că printr-o astfel de operaţiune pierd "controlul" afacerii. Aceştia s-au obişnuit să nu îşi justifice deciziile faţă de nimeni şi, cu atât mai puţin, faţă de investitorii de la bursă. Listarea implică transparenţa afacerilor companiei. Aceasta este obligată să facă publice rezultatele financiare, contractele încheiate care depăşesc o anumită valoare, precum şi alte rapoarte. Or, nu mulţi afacerişti sunt dispuşi să lase publicul să intre în intimitatea businessului lor.
Dar nici fondurile de venture capital nu s-au arătat interesate să vândă companiile din portofoliu prin intermediul bursei de la Bucureşti. Motivele principale sunt legate de dimensiunea redusă a bursei, precum şi numărul foarte mic al investitorilor puternici. Astfel, fondurile mutuale locale nu au capacitatea să absoarbă o ofertă publică de mari dimensiuni, iar societăţile de asigurări nu efectuează plasamente de anvergură pe piaţa de capital. În plus, fondurile de pensii întârzie să apară. În Polonia, spre exemplu, fondurile de pensii sunt principalii investitori de la bursă.
Odată cu integrarea în Uniunea Europeană se pare însă că lucrurile vor începe să prindă un alt contur. Astfel, în contextul majorării numărului de investitori instituţionali străini şi al apariţiei primelor fonduri locale de pensii, va creşte şi încrederea companiilor româneşti în capacitatea pieţei de capital de a asigura succesul unei oferte publice de acţiuni.
De asemenea, nu trebuie neglijată nici concurenţa acerbă cu care se vor confrunta societăţile autohtone după integrare. Pentru a face faţă competiţiei, multe companii vor avea nevoie de finanţare suplimentară. Iar vânzarea de acţiuni prin intermediul bursei nu este o alternativă de neglijat. Mai ales că, după cotare, companiile pot continua să atragă bani de la acţionari prin majorări de capital social. Exemplul cel mai clar este cel al Băncii Transilvania care, an de an, emite acţiuni noi, la preţuri mai mici decât cele de tranzacţionare.