Combinatele siderurgice autohtone au devenit tentante după integrare

Proprietarii ruşi ai Mechel Târgovişte au investit 38 milioane de euro pentru modernizarea capacităţilor de producţie Blugi şi salopete, cântece religioase şi diplome pentru slava

Proprietarii ruşi ai Mechel Târgovişte au investit 38 milioane de euro pentru modernizarea capacităţilor de producţie

Blugi şi salopete, cântece religioase şi diplome pentru slava muncii, multimiliardar în dolari şi sutar în lei grei, oţel lichid, utilaje încremenite.Un tablou sărbătoresc ieri la combinatul de oţeluri speciale de la Târgovişte, aflat în proprietatea ruşilor de la Mechel. Tocmai s-a inaugurat noua instalaţie de turnare continuă şi s-a anunţat îndeplinirea cu succes a programului de privatizare.

"Binecuvântat fie aşezământul... să vă fie de bine, pentru prosperitatea companiei şi a fiecăruia dintre dumneavoastră" - se aude în hala peste care tronează podul rulant de 12tf. Tifon, arhiepiscopul de Târgovişte, ţine, "precum e tradiţia la noi", o slujbă cu ocazia punerii în funcţiune a instalaţiei de turnare continuă de la combinatul siderurgic local. Nu este pentru prima dată când un investitor rus din România ţine să păstreze tradiţia fraţilor întru ortodoxie. Cu atât mai mult cu cât era de faţă şi patronul, multimiliardarul rus Igor V. Zyuzin. Ce avea să urmeze ţinea însă de o altfel de emoţie, de sorginte laică. După discursurile directorului general, Viaceslav Şmîga - "noi cu succes am încheiat prevederile din contractul de privatizare - şi al directorului general în Ministerul Economiei, Petru Ianc - "după o asemenea investiţie, putem spune că angajamentele la Uniunea Europeană vor fi realizate"- urmează surpriza.

Întrecera diplomelor. Premierul ia faţa preşedintelui

"Pentru promovarea tehnicii şi tehnologiei, pentru rezultate deosebite în muncă..." Reprezentantul guvernului citeşte o listă cu premianţii în muncă prin diplome de excelenţă - lăcătuşi, maiştri, şefi secţie. Urmează prefectul - cu o nouă listă - sudori, maiştri, şefi secţie, directori. Anunţă că pe lângă diplomele de la guvern, trebuie să mai sosească şi diplomele de la preşedinţie. În final, şi subprefectul, cu diplomele de la prefectură.

"Ce înseamnă pentru dumneavoastră aceste diplome?" În cercul inginerilor preminaţi, cei îmbrăcaţi în costum de blugi (la Mechel Târgovişte, costumul de blugi bleu-jandarm este salopeta oficială de la maistru până la director), întrebarea este primită cu circumspecţie. "Este o recunoaştere a muncii. Nu se rezumă totul la bani, spun oameni cu peste 25-30 de ani vechime în combinat. Mulţi dintre ei nu sunt la primele diplome".

"Pun şi ei ceva lângă diplomă, ceva concret? Nu ştiu ce părere au ei, dar vă spun eu diploma asta nu ţine de cald", spune electricianul-premiant, privindu-şi amar diploma din carton, prima din cariera lui. Se gândeşte să plece din combinat, la un salariu mai mare. Are 37 de ani, lucrează de 16 ani la COST, este electrician metalurgist grupa A şi un salariu de 600 de lei net, pentru că nu lucrează direct în producţie. Lângă el, un maistru, de asemenea premiant. A mai primit diplome, înainte de "89 a ieşit chiar numărul unu pe combinat. "Ce-o să fac cu diploma asta? O s-o păstrez, se va pune praful pe ea... Oricum, copiii mei n-o să aibă ce să facă cu ea". Are un salariu de 900 lei şi se gândeşte că pensia va fi doar pe jumătate.

Premianţii sunt îmbrăcaţi în halate noi, peste puloverele de-acasă. "Asta e aşa, de poză. Să vedeţi ce pufoaice avem, de diplomă!". Mult în spatele scenei, muncitori îmbrăcaţi într-adevăr în pufoaice tradiţionale, privesc în linişte. Mai la o parte, două femei. "E bine, de ce să nu fie bine (cu diplomele -n.n). Mai primesc şi prime. Asta e, era mai bine să fie în stardă", spune cea mai curajoasă. Câştigă 500. Are doi copii plecaţi la muncă în Spania. "Eu n-aş fi vrut să stea cu mine, acasă?. Dar ce era să facă aici?". "Nu am avut intenţia să renunţăm la combinatele din România". "Sigur, o să fie şi prime pe lângă diplome", ne spune Iona Cristea, directorul general adjunct. De altfel, după cât se pare, patronul rus chiar are o politică de prime pentru "stimulare materială". Aceasta "poate să ajungă şi la 10% din salariu. dar banii trebuie să fie câştigaţi", spune directorul general Şmâga.

Cu jumătate de an în urmă, la Târgovişte, salariaţii au ieşit în stradă pentru a mai smulge patronatului o indexare. Au primit 5% şi sistemul de prime. La 1 aprilie e programată o nouă indexare. "Se va acorda", spune directorul general, ţinând să adauge imediat că "la Târgovişte e pace".

E pace pentru că, după cât se pare, patronul nu are planuri dure de tăiere a listelor cu salariaţi. La Târgovişte au rămas cu 4.000 de oameni, din care cu 2.500 direct productivi. Pentru ceilalţi s-ar putea găsi formula externalizării, în firme înfiinţate de combinat. Iar problemele de eficienţa costurilor încep să fie rezolvate prin investiţii precum cea de ieri, de 14 milioane de dolari (din care şapte sunt costurile cu instalarea realizată de oamenii din combinat, "altfel ne-ar fi costat mult mai mult"). Până acum au investit 38 de milioane de dolari şi spun că vor investi mult mai mult. De asemenea, spun că vor investi şi la combinatul de la Câmpia Turzii. "Chiar dacă acolo situaţia este mai rea decât la Târgovişte, vedem şi acolo dezvoltrea combinatului cu metalurgie proprie. Contra a ce s-a vehiculat, nu am avut niciodată intenţia să renunţăm la combinatele din România", spune Vladimir Polin, directorul general la companiie de management a Mechel.

Săptămâna şi oligarhul

În decurs de numai o săptămână, în România s-au aflat cei doi patroni ruşi de combinate siderurgiece româneşti şi multimiliardari de top 20 în Rusia - Dmitry Pumpyansky de la TMK, proprietarul CS Reşiţa şi Artrom Slatina, respectiv Igor Zyuzin, de la Mechel, proprietarul COS Târgovişte şi al Industria Sârmei Câmpia Turzii. Dacă Pumpyansky a ţinut chiar conferinţă de presă, mai bogatul Zyuzin s-a dovedit mult mai discret. Prezenţa lor a confirmat interesul pentru siderurgia românească. Evident, un interes pragmatic, dat de statutul României de membru UE, ceea ce le asigură accesul fără taxe pe piaţa europeană. Au înţeles aceste avantaje şi, după toate semnalele, se grăbesc mai mult decât indienii de la Mittal cu investiţiile din programul de viabilitate cerut de Bruxelles. Aşa cum am mai arătat în ziarul Adevărul, până la sfârşitul lui 2008, combinatele siderurgice trebuie să se încadreze într-un plan de viabiliate, altfel trebuie să dea înapoi ajutoarele de stat primite în anii 90, practic să închidă porţile.