Câte turbine eoliene poate avea România?

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Autorităţile române au primit solicitări pentru aprobarea instalării de centrale pe vânt a căror capacitate depăşeşte potenţialul ţării. Doar un sfert din ele au şanse de realizare. Sistemul energetic românesc ar trebui multiplicat de cel puţin opt ori pentru a prelua toate turbinele pentru care există cereri de racord.

Regiunea Dobrogei este catalogată de experţii europeni în energie alternativă ca având cel mai mare potenţial eolian terestru din sud-estul Europei. Cu toate acestea, deocamdată în România sunt instalate doar câteva turbine totalizând 14 MW, adică 0,02% din producţia naţională, în condiţiile în care potenţialul eolian al ţării poate depăşi 14.000 de MW.

Însă tendinţa globală de orientare spre energiile regenerabile, în special spre cea eoliană, se regăseşte şi la noi, unde investitorii stau la coadă la Transelectrica pentru obţinerea avizelor necesare. „Cererile sunt foarte mari, au depăşit 20.000 de MW. Primim săptămânal astfel de solicitări, uneori chiar mai multe pe săptămână", a declarat pentru „Adevărul" Adrian Băicuşi, directorul general al Transelectrica, operatorul sistemului energetic românesc.

Până în prezent, Transelectrica şi operatorii de distribuţie (care avizează proiectele mai mici de 10 MW) au semnat cu investitorii contracte de racord pentru proiecte eoliene de 2.200 de MW şi au dat avize tehnice pentru 4.000 de MW. „Peste jumătate din avize sunt în Dobrogea. Celelalte sunt în sudul Moldovei, între Bacău şi Galaţi, iar restul, în Banat", a spus, la rândul său, Dan Preoţescu, director de planificare reţea în Transelectrica.

6.000 MW în cinci ani

Însă marea problemă a României este legată de capacitatea redusă a sistemului energetic de a prelua electricitatea produsă de aceste turbine, în condiţiile în care resursa eoliană este fluctuantă şi greu de prognozat, iar producţia de energie trebuie estimată cât mai precis în prealabil pentru a nu exista nici deficit, nici excedent de electricitate în sistem.

„Dacă vântul ar putea fi prognozat, atunci nu ar fi nicio problemă, turbinele ar funcţiona ca orice altă centrală, ar intra în funcţiune după regulile pieţei şi nu ar exista nicio limită", a arătat Băicuşi. Cum sistemul energetic românesc are o flexibilitate de 3.000-4.000 de MW, cu posibilitatea extinderii la 6.000 de MW în cinci ani, doar un sfert din cererile actuale de instalare a turbinelor se vor materializa.

„Dincolo de dorinţe şi vise, majoritatea proiectelor nu sunt ale marilor companii de utilităţi, ci ale unor dezvoltatori, care de cele mai multe ori au o idee, au ceva experienţă şi încearcă să construiască un proiect, după care care îl vând pe piaţă. Dacă marii operatori europeni nu investesc, proiectele rămân doar pe hârtie”, a explicat Băicuşi.

Transelectrica vrea dispecer de vânt

Întrebat de câte ori ar trebui multiplicat sistemul energetic românesc pentru a putea prelua toate solicitările de eoliene, Dan Preoţescu a arătat: „Dacă instalăm toate cererile primite, îi ajungem din urmă şi pe nemţi, şi pe spanioli. Însă doar sistemul de transport deţinut de E.ON, deci nu toată Germania, este de şapte-opt ori mai mare decât al nostru".

Ce face Transelectrica pentru dezvoltarea capacităţii de preluare a energiei eoliene? „De anul acesta vom demara o serie de programe pentru înfiinţarea unui dispecer de vânt, care ne va ajuta să avem propria prognoză a producţiei de energie eoliană", a anunţat Băicuşi. El a argumentat că unele centrale au interesul să producă mai mult decât estimează anterior, pentru a primi cât mai multe certificate verzi, iar, cum Transelectrica este obligată să preia această energie, vor fi create dezechilibre în sistem.

Totodată, compania are în plan investiţii de circa 100 de milioane de euro anual pentru dezvoltarea liniilor de transport. O mare problemă în acest sens este lipsa unei legi care să favorizeze Transelectrica pentru obţinerea terenurilor necesare. „Proprietarii cer preţuri care depăşesc plafonul pe care îl avem ca şi companie de stat, astfel că trebuie să mergem deseori în justiţie“, a adăugat şeful Transelectrica.

Când se va ieftini energia eoliană?

Marele dezavantaj al energiei eoliene, din punctul de vedere al consumatorului, este preţul mare al acesteia, întrucât este format, pe lângă preţul propriu-zis al energiei, şi de costurile furnizorilor ca urmare a obligaţiei de a cumpăra certificate verzi pentru stimularea producţiei de regenerabile, dar şi de penalităţile pe care aceştia le plătesc dacă nu se conformează.

În prezent, preţul unui MWh eolian este de circa 80 de euro, dublu faţă de costul mediu de producţie al energiei consumate anul trecut în România. „În momentul în care nu vor mai fi acordate stimulente pentru investitori, energia eoliană va deveni cea mai ieftină", a mai spus Dan Preoţescu.

Parcul CEZ de la Fântânele, gata în toamnă

Cehii de la CEZ construiesc în comunele Fântânele şi Cogealac din Constanţa cel mai mare parc eolian terestru din Europa, cu o capacitate finală de 600 de MW, aproape cât un reactor nuclear de la Cernavodă. Prima etapă a parcului va fi funcţională în această toamnă. Alte proiecte de mare amploare sunt dezvoltate de spaniolii de la Iberdrola (1.600 de MW, din care 700 de MW sunt în fază avansată), Martifer, Energias de Portugal sau Enel. Pentru instalarea unui MW eolian, investiţia este de circa 1,5 milioane de euro.

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite